PENTRU A CITI ARTICOLE
din numarul 91 al publicatiei
"Diaspora Romaneasca",
puteti folosi link-urile din casuta de mai jos

Dupa o asteptare de mai bine de un an,

Vin vizele de afaceri; urmeaza dependentii

S-a dat drumul la vize
Subiectul vizelor de business este foarte familiar românilor aflati în Marea Britanie. Acest tip de viza a reprezentat o oportunitate nesperata de legalizare a sederii imigrantilor români în aceasta tara si, în ciuda piedicilor, continua sa ne ofere avantaje.

Totul a mers ca uns pâna la sfârsitul lui martie 2004 când, din nimic, a aparut un imens scandal al vizelor de business. Într-un fel, ceea ce s-a întâmplat era de asteptat. Home Office-ul se pusese în situatia de a fi nevoit sa acorde vize aplicantilor chiar si fara o buna parte din documentatia ceruta în regulament; ofiterii de imigratie ajunsesera la concluzia ca orice cetatean eligibil pentru o viza de business tip ECAA trebuia sa obtina viza, chiar daca aducea ca unica dovada, pasaportul. Popularitatea acestui tip de viza a crescut ametitor la începutul lui 2004, astfel ca sandramaua s-a prabusit sub propria-i greutate.

Scandalul a însemnat o grea lovitura pentru multi români care se legau de aceasta oportunitate pentru a se salva. Ca si la Caritas-ul românesc, ultimii sositi, si de data asta în numar foarte mare, s-au trezit deodata trasi pe sfoara. Cu banii aruncati pe geam, visurile spulberate, timpul pierdut. Pentru cei ramasi în joc, n-a fost deloc simplu. Unii, plini de lehamite, au renuntat.

Dar iata ca, dupa câteva tentative ale Home Office-ului de reluare a procesarii aplicatiilor de extensie pe alti trei ani a acestor permise de rezidenta, tentative ce dateaza înca din septembrie 2004, în ultima luna putem spune ca s-a dat cu adevarat drumul la procesarea aplicatiilor noastre. Zeci, chiar sute de români, primesc zilnic vizele pe trei ani sau chiar providentiala rezidenta permanenta, care conduce la cetatenia britanica. Si, în ciuda avertismentelor ca regulamentul avea sa fie extrem de strict si ca aveau sa rezulte multe refuzuri, iata ca destule dosare slabe aduc aplicantilor în cauza vizele mult asteptate, iar refuzuri, ioc! Întâmplator sau nu, valul de vize actual, cu un debit impunator, si-a luat avântul imediat dupa ce Parlamentul britanic a votat favorabil, la începutul lui februarie, tratatul de aderare al României la UE.

Pasul doi: Reîntregirea familiei
O buna parte dintre românii care si-au vazut, în sfârsit, viza pe pasaport, au acum posibilitatea de a-si aduce sotul / sotia / copiii minori ca si dependenti de ei, în Marea Britanie (pentru cei care nu stiu, un dependent de o persoana cu viza de business are drept de munca, de self-employment etc.). Atâta timp cât aplicatiile acestora la Home Office se aflau înca pe lista de asteptare pentru a fi procesate, singurul lucru pe care-l puteau face în ceea ce-i priveste pe membrii familiilor acestora era sa-i aduca în Marea Britanie ca si turisti, or de ceva timp încoace am învatat cu totii ca din viza de turist nu se mai poate obtine vreun alt tip de viza, mai interesant, decât în conditiile în care se merge înapoi în tara si se aplica de acolo la Ambasada Marii Britanii.

Asadar, ne-am gândit sa va oferim în rândurile ce urmeaza un ghid cu privire la ce ar trebui sa contina dosarul pentru aplicatia de viza de dependenta / reîntregire a familiei la Bucuresti.

Documente necesare
I. de la persoana din Marea Britanie
1) pasaport cu viza valabila (viza de business de trei ani sau rezidenta permanenta)
2) scrisoarea de la Home Office care sa ateste valabilitatea vizei
3) extrase de cont (bank statements) pe ultimele sase luni de la contul personal si eventual si de la cel de business, daca exista; prin acestea se va demonstra ca sunt intrari si o balanta din care sa se poata întretine sotul/sotia/copilul (se pot trimite extrase de cont si pe o perioada mai lunga, iar balanta de pe ultimul extras de cont, desi ajuta daca este consistenta, nu este chiar atât de importanta – mult mai vitale sunt intrarile regulate de bani)
4) contractul de închiriere al casei (tenancy agreement) si o scrisoare de la proprietar (landlord) sau agentia de închiriere (estate agency) prin care respectivii sa confirme
faptul ca sunt de acord ca sotul/sotia/copilul sa se alature chiriasului si ca este loc în casa si pentru ei (atentie, este dreptul legal al oricarui sot / oricarei sotii sa locuiasca alaturi de partenerul sau, iar proprietarul nu se poate împotrivi acestui lucru, desi ar putea avea pretentii financiare)
5) bill-uri recente, platite (din seria council tax, gaz, electricitate, apa, telefon fix)
6) dovada ca National Insurance Contributions Class 2 sunt platite la zi (este vorba de cele £2.10/sapt – ar trebui sa aveti iesiri de £8.40 sau £10.50 pe luna din cont, catre NICO D/D sau bill platit trimestrial)
7) contabilitatea – bilant contabil pe ultima perioada facut de un contabil certificat, copie dupa ultimul tax return (închiderea de an financiar), corespondenta cu Inland Revenue care sa ateste nivelul profitului net si faptul ca taxele sunt platite la zi (scrisoarea denumita Statement of Account)
8) scrisori de recomandare / referinte de la clienti / companii
9. CIS25 vouchere pentru cei care lucreaza în constructii
10. invoice book (chitantier) – mai merge si fara
11. Public Liability Insurance policy – optional (daca exista, nu o cumparati doar pentru aplicatia pentru viza de dependenta
12. alte documente, daca sunt, care sa confirme statutul de self-employment, activitatea desfasurata, potentialul de câstig

II. De la sot / sotie si copil
1. pasapoartele valabile
2. câte doua fotografii tip pasaport
3. ceva evidenta care sa arate activitatea sotului / sotiei în câmpul muncii – carte de munca etc.
4. diploma de studii superioare, daca exista
5. extras de cont, în care sa fie macar o suma de £500 pentru a arata ca exista fonduri macar pentru a acoperi transportul catre Marea Britanie si eventual câteva zile de sedere pe cont propriu aici
6. certificatul de nastere al copilului
7. certificatul de casatorie
8. cazierul judiciar al sotului / sotiei
9. cazierul fiscal, adica adeverinta de la sectia financiar – administrativa locala, care sa ateste ca nu sunt datorii în taxe catre stat
10. documente care sa ateste faptul ca mariajul nu a fost facut din interes, în cazul în care casatoria este recenta (fotografii cu cei doi înainte de casatorie, în cât mai multe ipostaze, dovezi de sedere împreuna, la aceeasi adresa, cont de economii deschis pe ambele nume, evidenta telefoanelor / scrisorilor / e-mail-urilor dintre cei doi, recomandari de la cunoscuti si orice alta dovada la îndemâna); atentie, în cazul casatoriilor recente, aceste dovezi pot fi decisive pentru aplicatia de dependenta; nu este necesar sa aduceti câte-un document din fiecare categorie listata mai sus

Cum mentionam, acesta este doar un ghid. Pentru a fi siguri ca nu gresiti, nu strica niciodata sa apelati la un avocat specializat în acest domeniu.

(Costel Tasente)

Conform noii legi adoptate de Parlament

Copiii imigrantilor români pot fi naturalizati în Portugalia

Motto: “Am facut deocamdata un pas prudent, deoarece nu dorim sa transformam Portugalia într-un paradis al imigratiei.”
(José Sócrates – Primul ministru al Portugaliei)

Pe 16 februarie a.c., Parlamentul Portugaliei a adoptat o noua lege privind acordarea nationalitatii portugheze copiilor imigrantilor. Pâna acum acestia pastrau nationalitatea parintilor. De acum încolo, însa, a aparut posibilitatea ca nationalitatea portugheza sa fie atribuita si copiilor ai caror parinti nu sunt portughezi.

RECUNOSCUTA ca tarâm a numeroase experimente de ordin socio-economic, Portugalia nu se dezminte nici de aceasta data. O hotarâre de data recenta a Parlamentului stabileste ca au dreptul la nationalitate portugheza copiii nascuti pe teritoriul tarii care au cel putin un parinte rezident în Portugalia, de minimum cinci ani. De asemenea, se acorda nationalitate portugheza copiilor emigrantilor care, desi veniti din alte zari ale lumii, sunt nascuti în Portugalia. Noua lege mai da dreptul la naturalizare chiar si copiilor imigrantilor ilegali, dar care traiesc în Portugalia de cel putin zece ani.

În ce priveste declaratiile Sefului Guvernului lusitan acestea nu constituie decât o încercare disperata de a farda realitatea. Adevarul crunt si teribil e ca Portugalia e o tara mica, cu o populatie îmbatrânita si cu putini tineri (dupa cum releva si ultimele studii de specialitate ale Comisiei Europene) cu, poate, cele mai mari probleme din Europa legate de piata muncii si cu o emigratie spre tarile dezvoltate devenita de-acum si în ochii autoritatilor, de-a dreptul alarmanta.

În tot cazul, portughezii au tot interesul de a atrage cât mai multi imigranti în „curtea” lor, de a-i legaliza si de a-i naturaliza pe descendentii acestora, profitând pe cât se poate si de amploarea pe care a luat-o, în ultima vreme, procesul de globalizare.

Multi dintre românii aflati aici ramân însa demni si refuza nationalitatea portugheza pentru copiii lor, pastrându-si astfel identitatea nationala. Mai mult poate decât pentru altii, pentru ei copiii reprezinta viitorul, cei care dau continuitate vietii, care îi motiveaza în tot ceea ce fac, care îi transforma, fara doar si poate, în învingatori…

Oameni în întuneric
Aurica si Neculai I. sunt în Lisabona de un an si trei luni. Din ianuarie sunt cei mai fericiti parinti din lume pentru ca li s-a nascut primul copil, o fetita, pe care au botezat-o Doinita. Aurica e nelinistita în ce priveste viitorul familiei pentru ca, deocamdata, nu sunt legalizati aici: „Ne e greu acum, eu nu pot lucra pentru ca n-am cu cine lasa fetita, iar sotul nu câstiga prea mult, lucreaza în constructii ca servente. Uneori nu lucreaza câte o saptamâna sau doua si ne e foarte greu atunci, ne împrumutam de bani pentru chirie. Noi nu stim daca copilul are vreun drept sau nu pentru ca s-a nascut aici, nu are cine sa ne spuna si nici nu stim unde sa întrebam. Chiar ieri ne-a spus cineva ca s-a dat o noua lege, dar cred ca pe noi nu ne avantajeaza cu nimic pentru ca noi nu suntem legali si nici nu muncim aici de mult timp. Sincer, nu stim ce sa facem, macar copilasul asta sa-si capete drepturile lui!”

Ce-i mai bine pentru copii!
Catalin V. este din Râmnicu Sarat, are 31 de ani si a venit în Lisabona cu sapte ani în urma. De patru ani e casatorit cu o portugheza, educatoare la o gradinita de copii si au împreuna un baietel si o fetita, de trei si respectiv un an si cinci luni. “Când m-am casatorit cu Isabel – spune Catalin – eu nu lucram legal în Portugalia. Am întâmpinat multe probleme, multa birocratie, mai ceva ca-n România. Casatorit fiind, am asteptat mai bine de trei ani pâna am primit cetatenia portugheza. În ce-i priveste pe cei mici, acum sunt linistit. Ei au si nationalitate si cetatenie portugheza, dar n-am renuntat nici la cetatenia româna. Când vor creste mai mari o sa-i duc si în România, acum sunt prea mici. Vreau sa le arat ce tara bogata si frumoasa avem, pacat ca acolo nu putem trai si noi ca oamenii…”

Catalin spune ca în prezent el, sotia si copiii locuiesc în Lisabona, dar nu exclude posibilitatea ca într-o zi, daca lucrurile vor sta mai bine în România, sa se întoarca acolo. Si el si Isabel nu vor decât „ce-i mai bine pentru copii!”

Un cuplu fericit
Silvia P. are 24 de ani si convietuieste cu Eduardo, un brazilian stabilit în Portugalia de 12 ani. Nu sunt casatoriti, dar par un cuplu stabil, sunt fericiti împreuna si au un baietel de opt luni, Ionut Adriano.
Silvia nu considera ca actele sunt de importanta capitala într-un cuplu, din contra, crede ca dupa ce merg la primarie si semneaza contractul de casatorie, între cei doi soti poate sa apara ceva greu de definit, ceva ce nu era înainte, un fel de blazare… Cu toate ca iubitul ei e brazilian, el e rezident de sase ani, iar copilul are toate drepturile, adica nationalitate si cetatenie portugheza. Eduardo e tatal copilului si si-a asumat aceasta responsabilitate, indiferent de ce va fi în viitor. El a cerut-o de mai multe ori în casatorie pe Silvia, vrea chiar sa mearga singur la Darmanesti, la parintii ei, dar s-a izbit de refuzul femeii. Eduardo lucreaza în prezent într-un supermarket din Campo Grande, iar Silvia, începând din aprilie, vrea sa-si reia munca într-o brutarie, unde patronul i-a promis ca o reangajeaza. Vor da baietelul la o cresa, încercând astfel sa se integreze în cotidianul portughez.

Conform noii legi, în destule situatii, copiii imigrantilor pot capata nationalitate portugheza. Înainte de toate însa, pentru a putea reclama aceste drepturi, imigrantii români trebuie sa afle de existenta legii si trebuie sa-i cunoasca prevederile.
E un lucru pozitiv ca, într-o tara straina, copilul sa poata capata si nationalitatea patriei adoptive. Portugalia a facut un pas important în acest sens…

Nota redactiei: N-ar fi rau daca, duminica, dupa Sfânta Liturghie, preotii Marius Viorel Pop si Ioan Râsnoveanu care au facut multe lucruri bune si frumoase pentru enoriasii lor, le-ar spune acestora si câteva cuvinte despre noile legi din Portugalia si i-ar îndruma catre cei în drept sa le puna în aplicare.

În ce ne priveste pe noi, jurnalistii, vom organiza, în curând, câteva conferinte publice (cu sprijinul domnului avocat Nelson Couto Cabral) în care vom încerca sa prelucram, în folosul concetatenilor nostri, legislatia portugheza în vigoare.

(Mirela Sorina Valis - subredactia Lisabona)