... posteaza un anunt GRATUIT !      
ENGLISH version
Cautare magazine de distributie ale ziarului "Diaspora Romaneasca" - dati click AICI

PENTRU A CITI ARTICOLE
din numarul 91 al publicatiei
"Diaspora Romaneasca",
puteti folosi link-urile din casuta de mai jos

NR 91 (10 - 16 dec 2004)


DIASPORA

|| Internat dupa ce a omorat un roman
||Poetul Geo Dumitrescu a fost omagiat in SUA
||Violeta, preferata lui Lenny Kravitz
|| Solutii pentru votul din diaspora in turul al doilea
||Un accident favorizeaza capturarea a doi hoti romani in Alicante
||Tigancile nu renunta la fuste

||Imigrantii romani din Tara Bascilor vor comunica mai usor
|| Carti de credit falsificate
||Panica pe soseaua Tiburtina
||Dalia Dutu ramane in inchisoare


flash Romania - POLITICA

||Chinurile formarii guvernului
||Europa cu ochii pe alegeri
||Nume celebre au parasit Parlamentul
||Parlamentul s-a innoit
||Gafa politica a lui Nastase
||Presedintii Camerei si Senatului au tras concluziile
||Un nou Guvern pe 30 decembrie
||Traian Basescu, presedinte peste romanii din diaspora


SOCIAL

||Locuinta la ghena de gunoi
||Investitia in imobiliare, sport national romanesc
||In Galati, un bloc se prabuseste peste oameni


RELIGIE

|| Expozitie de „Icoane din sufletul copilului"
||Episcopia de Cluj-Gherla a implinit 150 de ani
|| Protopopul de Zalau, acuzat de enoriasi


CULTURA

||Documentarul lui Alexandru Solomon, premiat la Pessac
|| BiFEST 2004 si-a desemnat castigatorii
||Londra cinsteste Ziua Nationala a Romaniei

|| Festival de teatru absurd


Flash Romania:ECONOMIE

||Bursa ramane stabila, fara a fi influentata de situatia politica
||Un milliard de euro din privatizarea societatilor detinute de MEC
||Managerii romani, printre cei mai optimisti din Europa


REPUBLICA MOLDOVA

||Jurnalistii de la "Teleradio-Moldova" continua actiunile de protest
|| Rusia l-a chemat la "ordine" pe ambasadorul Moldovei la Moscova
||Stiri pe scurt


DIVERSE

|| Rock-ul romanesc - in doliu dupa disparitia lui Teo Peter
|| Lumina pe Crucea din Caraiman
||Mitsubishi Colt - masina anului 2005 in Romania
|| Agitatie electorala de Ziua Nationala
||Stiri pe scurt


INFO UK/IRLANDA

||Serviciile de curierat
||Stilul irlandez de viata
||Suffolk Street


INFO SPANIA

||Telefonul in Spania
||Posta in Spania
||Accesul la asistenta medicala


INFO PORTUGALIA

||Tipuri de angajare non-standard
||Viata privata (nastere, casatorie, deces, nationalitate)


INFO ITALIA

|| CE ÎNSEMANA SA FII „BADANTE" ÎN ITALIA
|| ANGAJAREA MUNCITORILOR EXTRACOMUNITARI


MON DEN

||Nico a cantat pe un frig groaznic
||In Class se va naste un copil
||STIRI PE SCURT


SPORT

||FOTBAL
||ALTE SPORTURI
||EDITORIAL: Gata cu turul!



pagina 1 - nr 153
17 - 23 mar 06

Certificat de buna purtare” pentru munca în strainatate

SAPTAMANA TRECUTA a fost finalizata elaborarea noului Proiect de Lege privind protectia cetatenilor români care lucreaza în strainatate. Acesta a fost realizat de Departamentul pentru Munca în Strainatate (DMS) din cadrul Ministerului Muncii si va intra în curând în atentia Ministrului Muncii, pentru a fi aprobata si a ajunge în dezbaterea Parlamentului. Proiectul aduce câteva noutati, atât pentru cetatenii români care muncesc în strainatate, cât si pentru cei care se pregatesc sa înceapa o astfel de experienta. Fata de legea aflata pâna acum în vigoare (L. 156/2000), noul text prevede ca cetatenii români care au primit deja vize de munca în strainatate nu vor mai putea sa iasa din tara fara „certificat de migratie”. Acesta va fi un act eliberat de catre DMS tuturor celor care au obtinut un contract de munca în strainatate, indiferent prin ce cai: firme de intermediere, reprezentante diplomatice, Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca. Chiar daca acestia au contract si viza de lunga sedere pentru angajarea în munca, nu vor mai putea iesi din tara fara certificat. Autoarea proiectului, Daniela Andreescu, secretar de stat în Ministerul Muncii, sustine ca prin introducerea certificatului se va micsora numarul cetatenilor români pagubiti în urma demersului de a obtine un contract de munca legal în strainatate. Pretul certificatului nu a fost înca stabilit.

La rândul lor, somerii care vor sa plece la munca în strainatate vor primi „cupoane de mediere”. El va fi suportat din bugetul asigurarilor pentru somaj si în baza lui somerii pot solicita serviciile unui agent privat de mediere a fortei de munca în strainatate. Proiectul nu precizeaza cât va valora acest cupon si nici daca el va acoperi tot costul de mediere, care este în jur de 300 de euro. De asemenea, Departamentul pentru Munca în Strainatate va acorda acreditari firmelor de intermediere si va prelua si atributiile de control ale Inspectiei Muncii. Firmele vor avea obligatia de a trece pe la DMS pentru a reînnoi acreditarea si pentru a constitui o garantie financiara „în vederea acoperirii eventualelor prejudicii create în procesul de mediere”. Aceasta obligatie a firmelor de mediere a fortei de munca a existat o scurta perioada de timp, apoi a fost desfiintata. În noua varianta, proiectul de lege sustine reintroducerea acreditarii, dar nu o data, la înfiintarea firmei, ci anual.

Chiar si înainte de a fi analizat de ministrul Muncii si de Parlament, noul proiect de lege ridica unele probleme. Una din ele este aceea ca agentiile de mediere nu pot avea suficiente posturi pentru toti somerii din tara dornici sa munceasca în strainatate. Astfel încât, modul de obtinere a unui post pe aceasta filiera ramâne la discretia functionarilor din minister. Este de presupus ca principalul motiv al introducerii acestui cupon este scoaterea la lumina a somajului mascat, adica indentificarea miilor de oameni care, oficial, nu sunt considerati someri, pentru ca nu trec periodic pe la ghiseele agentiilor de ocupare a fortei de munca. În cazul firmelor de intermediere a fortei de munca, acreditarea va aduce cheltuieli suplimentare, care nu pot fi estimate înca, fiindca nivelul taxelor nu este precizat. Nu în ultimul rând, ridica întrebari ideea de a trece atributiile de control în domeniul firmelor de intermediere a fortei de munca de la Inspectia Muncii la DMS. În acest fel, prin intermediul Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca ce este în directa sa subordine, Ministerul va putea realiza parteneriate public-privat cu firmele si va putea gestiona selectarea muncitorilor români pentru contracte în strainatate. Cum s-ar zice, el încearca sa adune toate ouale într-un singur cos. Ramâne de vazut daca este chiar cea mai buna idee…

 

(Radu Stefan Ciobotea)

Dupa o asteptare de mai bine de un an,

Vin vizele de afaceri; urmeaza dependentii

S-a dat drumul la vize
Subiectul vizelor de business este foarte familiar românilor aflati în Marea Britanie. Acest tip de viza a reprezentat o oportunitate nesperata de legalizare a sederii imigrantilor români în aceasta tara si, în ciuda piedicilor, continua sa ne ofere avantaje.

Totul a mers ca uns pâna la sfârsitul lui martie 2004 când, din nimic, a aparut un imens scandal al vizelor de business. Într-un fel, ceea ce s-a întâmplat era de asteptat. Home Office-ul se pusese în situatia de a fi nevoit sa acorde vize aplicantilor chiar si fara o buna parte din documentatia ceruta în regulament; ofiterii de imigratie ajunsesera la concluzia ca orice cetatean eligibil pentru o viza de business tip ECAA trebuia sa obtina viza, chiar daca aducea ca unica dovada, pasaportul. Popularitatea acestui tip de viza a crescut ametitor la începutul lui 2004, astfel ca sandramaua s-a prabusit sub propria-i greutate.

Scandalul a însemnat o grea lovitura pentru multi români care se legau de aceasta oportunitate pentru a se salva. Ca si la Caritas-ul românesc, ultimii sositi, si de data asta în numar foarte mare, s-au trezit deodata trasi pe sfoara. Cu banii aruncati pe geam, visurile spulberate, timpul pierdut. Pentru cei ramasi în joc, n-a fost deloc simplu. Unii, plini de lehamite, au renuntat.

Dar iata ca, dupa câteva tentative ale Home Office-ului de reluare a procesarii aplicatiilor de extensie pe alti trei ani a acestor permise de rezidenta, tentative ce dateaza înca din septembrie 2004, în ultima luna putem spune ca s-a dat cu adevarat drumul la procesarea aplicatiilor noastre. Zeci, chiar sute de români, primesc zilnic vizele pe trei ani sau chiar providentiala rezidenta permanenta, care conduce la cetatenia britanica. Si, în ciuda avertismentelor ca regulamentul avea sa fie extrem de strict si ca aveau sa rezulte multe refuzuri, iata ca destule dosare slabe aduc aplicantilor în cauza vizele mult asteptate, iar refuzuri, ioc! Întâmplator sau nu, valul de vize actual, cu un debit impunator, si-a luat avântul imediat dupa ce Parlamentul britanic a votat favorabil, la începutul lui februarie, tratatul de aderare al României la UE.

Pasul doi: Reîntregirea familiei
O buna parte dintre românii care si-au vazut, în sfârsit, viza pe pasaport, au acum posibilitatea de a-si aduce sotul / sotia / copiii minori ca si dependenti de ei, în Marea Britanie (pentru cei care nu stiu, un dependent de o persoana cu viza de business are drept de munca, de self-employment etc.). Atâta timp cât aplicatiile acestora la Home Office se aflau înca pe lista de asteptare pentru a fi procesate, singurul lucru pe care-l puteau face în ceea ce-i priveste pe membrii familiilor acestora era sa-i aduca în Marea Britanie ca si turisti, or de ceva timp încoace am învatat cu totii ca din viza de turist nu se mai poate obtine vreun alt tip de viza, mai interesant, decât în conditiile în care se merge înapoi în tara si se aplica de acolo la Ambasada Marii Britanii.

Asadar, ne-am gândit sa va oferim în rândurile ce urmeaza un ghid cu privire la ce ar trebui sa contina dosarul pentru aplicatia de viza de dependenta / reîntregire a familiei la Bucuresti.

Documente necesare
I. de la persoana din Marea Britanie
1) pasaport cu viza valabila (viza de business de trei ani sau rezidenta permanenta)
2) scrisoarea de la Home Office care sa ateste valabilitatea vizei
3) extrase de cont (bank statements) pe ultimele sase luni de la contul personal si eventual si de la cel de business, daca exista; prin acestea se va demonstra ca sunt intrari si o balanta din care sa se poata întretine sotul/sotia/copilul (se pot trimite extrase de cont si pe o perioada mai lunga, iar balanta de pe ultimul extras de cont, desi ajuta daca este consistenta, nu este chiar atât de importanta – mult mai vitale sunt intrarile regulate de bani)
4) contractul de închiriere al casei (tenancy agreement) si o scrisoare de la proprietar (landlord) sau agentia de închiriere (estate agency) prin care respectivii sa confirme
faptul ca sunt de acord ca sotul/sotia/copilul sa se alature chiriasului si ca este loc în casa si pentru ei (atentie, este dreptul legal al oricarui sot / oricarei sotii sa locuiasca alaturi de partenerul sau, iar proprietarul nu se poate împotrivi acestui lucru, desi ar putea avea pretentii financiare)
5) bill-uri recente, platite (din seria council tax, gaz, electricitate, apa, telefon fix)
6) dovada ca National Insurance Contributions Class 2 sunt platite la zi (este vorba de cele £2.10/sapt – ar trebui sa aveti iesiri de £8.40 sau £10.50 pe luna din cont, catre NICO D/D sau bill platit trimestrial)
7) contabilitatea – bilant contabil pe ultima perioada facut de un contabil certificat, copie dupa ultimul tax return (închiderea de an financiar), corespondenta cu Inland Revenue care sa ateste nivelul profitului net si faptul ca taxele sunt platite la zi (scrisoarea denumita Statement of Account)
8) scrisori de recomandare / referinte de la clienti / companii
9. CIS25 vouchere pentru cei care lucreaza în constructii
10. invoice book (chitantier) – mai merge si fara
11. Public Liability Insurance policy – optional (daca exista, nu o cumparati doar pentru aplicatia pentru viza de dependenta
12. alte documente, daca sunt, care sa confirme statutul de self-employment, activitatea desfasurata, potentialul de câstig


II. De la sot / sotie si copil
1. pasapoartele valabile
2. câte doua fotografii tip pasaport
3. ceva evidenta care sa arate activitatea sotului / sotiei în câmpul muncii – carte de munca etc.
4. diploma de studii superioare, daca exista
5. extras de cont, în care sa fie macar o suma de £500 pentru a arata ca exista fonduri macar pentru a acoperi transportul catre Marea Britanie si eventual câteva zile de sedere pe cont propriu aici
6. certificatul de nastere al copilului
7. certificatul de casatorie
8. cazierul judiciar al sotului / sotiei
9. cazierul fiscal, adica adeverinta de la sectia financiar – administrativa locala, care sa ateste ca nu sunt datorii în taxe catre stat
10. documente care sa ateste faptul ca mariajul nu a fost facut din interes, în cazul în care casatoria este recenta (fotografii cu cei doi înainte de casatorie, în cât mai multe ipostaze, dovezi de sedere împreuna, la aceeasi adresa, cont de economii deschis pe ambele nume, evidenta telefoanelor / scrisorilor / e-mail-urilor dintre cei doi, recomandari de la cunoscuti si orice alta dovada la îndemâna); atentie, în cazul casatoriilor recente, aceste dovezi pot fi decisive pentru aplicatia de dependenta; nu este necesar sa aduceti câte-un document din fiecare categorie listata mai sus

Cum mentionam, acesta este doar un ghid. Pentru a fi siguri ca nu gresiti, nu strica niciodata sa apelati la un avocat specializat în acest domeniu.

(Costel Tasente)


Conform noii legi adoptate de Parlament

Copiii imigrantilor români pot fi naturalizati în Portugalia

Motto:Am facut deocamdata un pas prudent, deoarece nu dorim sa transformam Portugalia într-un paradis al imigratiei.
(José SócratesPrimul ministru al Portugaliei)

Pe 16 februarie a.c., Parlamentul Portugaliei a adoptat o noua lege privind acordarea nationalitatii portugheze copiilor imigrantilor. Pâna acum acestia pastrau nationalitatea parintilor. De acum încolo, însa, a aparut posibilitatea ca nationalitatea portugheza sa fie atribuita si copiilor ai caror parinti nu sunt portughezi.

RECUNOSCUTA ca tarâm a numeroase experimente de ordin socio-economic, Portugalia nu se dezminte nici de aceasta data. O hotarâre de data recenta a Parlamentului stabileste ca au dreptul la nationalitate portugheza copiii nascuti pe teritoriul tarii care au cel putin un parinte rezident în Portugalia, de minimum cinci ani. De asemenea, se acorda nationalitate portugheza copiilor emigrantilor care, desi veniti din alte zari ale lumii, sunt nascuti în Portugalia. Noua lege mai da dreptul la naturalizare chiar si copiilor imigrantilor ilegali, dar care traiesc în Portugalia de cel putin zece ani.

În ce priveste declaratiile Sefului Guvernului lusitan acestea nu constituie decât o încercare disperata de a farda realitatea. Adevarul crunt si teribil e ca Portugalia e o tara mica, cu o populatie îmbatrânita si cu putini tineri (dupa cum releva si ultimele studii de specialitate ale Comisiei Europene) cu, poate, cele mai mari probleme din Europa legate de piata muncii si cu o emigratie spre tarile dezvoltate devenita de-acum si în ochii autoritatilor, de-a dreptul alarmanta.

În tot cazul, portughezii au tot interesul de a atrage cât mai multi imigranti în „curtea” lor, de a-i legaliza si de a-i naturaliza pe descendentii acestora, profitând pe cât se poate si de amploarea pe care a luat-o, în ultima vreme, procesul de globalizare.

Multi dintre românii aflati aici ramân însa demni si refuza nationalitatea portugheza pentru copiii lor, pastrându-si astfel identitatea nationala. Mai mult poate decât pentru altii, pentru ei copiii reprezinta viitorul, cei care dau continuitate vietii, care îi motiveaza în tot ceea ce fac, care îi transforma, fara doar si poate, în învingatori…

Oameni în întuneric
Aurica si Neculai I. sunt în Lisabona de un an si trei luni. Din ianuarie sunt cei mai fericiti parinti din lume pentru ca li s-a nascut primul copil, o fetita, pe care au botezat-o Doinita. Aurica e nelinistita în ce priveste viitorul familiei pentru ca, deocamdata, nu sunt legalizati aici: „Ne e greu acum, eu nu pot lucra pentru ca n-am cu cine lasa fetita, iar sotul nu câstiga prea mult, lucreaza în constructii ca servente. Uneori nu lucreaza câte o saptamâna sau doua si ne e foarte greu atunci, ne împrumutam de bani pentru chirie. Noi nu stim daca copilul are vreun drept sau nu pentru ca s-a nascut aici, nu are cine sa ne spuna si nici nu stim unde sa întrebam. Chiar ieri ne-a spus cineva ca s-a dat o noua lege, dar cred ca pe noi nu ne avantajeaza cu nimic pentru ca noi nu suntem legali si nici nu muncim aici de mult timp. Sincer, nu stim ce sa facem, macar copilasul asta sa-si capete drepturile lui!

Ce-i mai bine pentru copii!
Catalin V. este din Râmnicu Sarat, are 31 de ani si a venit în Lisabona cu sapte ani în urma. De patru ani e casatorit cu o portugheza, educatoare la o gradinita de copii si au împreuna un baietel si o fetita, de trei si respectiv un an si cinci luni. “Când m-am casatorit cu Isabel – spune Catalin – eu nu lucram legal în Portugalia. Am întâmpinat multe probleme, multa birocratie, mai ceva ca-n România. Casatorit fiind, am asteptat mai bine de trei ani pâna am primit cetatenia portugheza. În ce-i priveste pe cei mici, acum sunt linistit. Ei au si nationalitate si cetatenie portugheza, dar n-am renuntat nici la cetatenia româna. Când vor creste mai mari o sa-i duc si în România, acum sunt prea mici. Vreau sa le arat ce tara bogata si frumoasa avem, pacat ca acolo nu putem trai si noi ca oamenii…

Catalin spune ca în prezent el, sotia si copiii locuiesc în Lisabona, dar nu exclude posibilitatea ca într-o zi, daca lucrurile vor sta mai bine în România, sa se întoarca acolo. Si el si Isabel nu vor decât „ce-i mai bine pentru copii!”

Un cuplu fericit
Silvia P. are 24 de ani si convietuieste cu Eduardo, un brazilian stabilit în Portugalia de 12 ani. Nu sunt casatoriti, dar par un cuplu stabil, sunt fericiti împreuna si au un baietel de opt luni, Ionut Adriano.
Silvia nu considera ca actele sunt de importanta capitala într-un cuplu, din contra, crede ca dupa ce merg la primarie si semneaza contractul de casatorie, între cei doi soti poate sa apara ceva greu de definit, ceva ce nu era înainte, un fel de blazare… Cu toate ca iubitul ei e brazilian, el e rezident de sase ani, iar copilul are toate drepturile, adica nationalitate si cetatenie portugheza. Eduardo e tatal copilului si si-a asumat aceasta responsabilitate, indiferent de ce va fi în viitor. El a cerut-o de mai multe ori în casatorie pe Silvia, vrea chiar sa mearga singur la Darmanesti, la parintii ei, dar s-a izbit de refuzul femeii. Eduardo lucreaza în prezent într-un supermarket din Campo Grande, iar Silvia, începând din aprilie, vrea sa-si reia munca într-o brutarie, unde patronul i-a promis ca o reangajeaza. Vor da baietelul la o cresa, încercând astfel sa se integreze în cotidianul portughez.

Conform noii legi, în destule situatii, copiii imigrantilor pot capata nationalitate portugheza. Înainte de toate însa, pentru a putea reclama aceste drepturi, imigrantii români trebuie sa afle de existenta legii si trebuie sa-i cunoasca prevederile.
E un lucru pozitiv ca, într-o tara straina, copilul sa poata capata si nationalitatea patriei adoptive. Portugalia a facut un pas important în acest sens…

Nota redactiei: N-ar fi rau daca, duminica, dupa Sfânta Liturghie, preotii Marius Viorel Pop si Ioan Râsnoveanu care au facut multe lucruri bune si frumoase pentru enoriasii lor, le-ar spune acestora si câteva cuvinte despre noile legi din Portugalia si i-ar îndruma catre cei în drept sa le puna în aplicare.

În ce ne priveste pe noi, jurnalistii, vom organiza, în curând, câteva conferinte publice (cu sprijinul domnului avocat Nelson Couto Cabral) în care vom încerca sa prelucram, în folosul concetatenilor nostri, legislatia portugheza în vigoare.

(Mirela Sorina Valis - subredactia Lisabona)

EDITORIAL - nr. 153

De unde banii, frate??

CITIND STIRILE din ultimele saptamâni referitoare la cercetarea lui Adrian Nastase, multi români aflati la munca în strainatate pot avea o problema. Nu una referitoare la suspiciunea de coruptie, fiindca acest sentiment este general. Ci una legata de sume. Doua milioane de români si-au lasat familiile si casele ca sa trimita bani celor dragi fara sa fie umiliti în tara. Ei au învatat sa munceasca din greu si cinstit, iar multi au ajuns deja apreciati în diverse domenii, de la informatica la medicina si de la constructii la industrie auto. Se simt bine atunci când ajung la posta si trimit mandate acasa. Sau, ca sa nu piarda nici comisionul perceput de posta, trimit plicuri cu bani prin prieteni, cunostinte, soferi de microbuze sau autocare. În tarile europene, ei afla, vrând-nevrând, cum stau lucrurile cu coruptia. Afla ca peste tot oamenii politici si înaltii functionari ai guvernelor sunt luati la puricat de organele fiscale. Cei care sunt suspectati ca ar fi gasit un banut de argint în buzunarul de la vesta, sunt imediat anchetati.

În Italia, imaginea lui Silvio Berlusconi e serios sifonata de ultimele cifre care aduna averea declarata si controlata. Între veniturile declarate de el în 2003 si cele declarate în 2004 e o diferenta de 9 milioane si jumatate de euro. Mai exact, premierul italian a avut în 2003 venituri de 12.762.234 de euro, iar în 2004 de 3.550.391 de euro. Aceste venituri nu sunt deloc febuloase daca avem în vedere faptul ca familia Berlusconi este proprietara holdingului Fininvest, un imperiu de companii cotate la bursa care include grupul media Mediaset, grupul editorial Mondadori si clubul de fotbal AC Milan. Daca exemplul Berlusconi pare fortat în comparatie cu europenii care au suferit atâta amar de vreme regimul comunist, atunci putem arunca o scurta privire în ograda vecinilor nostri unguri. Si premierul Ferenc Gyurcsány a declarat în 2005 sume mai mari decât în 2004. Diferenta este de 106 milioane de forinti, adica 424.000 de euro. Salariul lui de premier a fost anul trecut de 18,4 milioane de forinti (73.600 de euro), dar aceasta suma a fost donata integral pentru scopuri caritabile, Gyurcsány retinând numai dividendele de pe urma celor trei firme la care este fie proprietar (Societatea de investitii Altus, fie actionar – societatile Aldo si Ark). Aceste venituri s-au cifrat la 87,67 milioane de forinti (350.680 euro) din care a fost platit impozitul aferent de 17,5 milioane de forinti (70.000 de euro). În schimb, sotia lui are un venit de numai trei milioane de forinti (12.354 de euro), salariul de cadru didactic la Universitatea Eotvos Loránd din Budapesta. Ca „prima doamna”, ea a pierdut venituri considerabile, deoarece a renuntat la postul de vicepresedinte al Oficiului National de Dezvoltare.

Cele doua exemple nu au nici o alta legatura între ele decât diferentele de venit. Dar, în ambele cazuri, aceste diferente sunt transparente, justificate si chiar… donate în scopuri caritabile. Nu acesta e cazul României. Pentru românul de rând, oriunde s-ar afla el, averile facute peste noapte de echipa fostului premier Adrian Nastase sunt inexplicabile. Nu numai atât, sunt si necunoscute. O aura de mister planeaza asupra adevaratelor averi, caci niciodata ele n-au fost corect declarate. Nu se poate calcula diferenta de venituri de la un an la altul, fiindca la fiecare apar mosteniri miraculoase, donatii zguduitor de consistente, cadouri din partea unor persoane anonime, în sfârsit, o sumedenie de surse de venit cazute din cer. În cazul lui Adrian Nastase, veniturile pot fi estimate vag, caci nu a existat nici o posibilitate ca organele de ancheta sa patrunda în casele sau în conturile lui. Dar, chiar si vag, se contureaza mosteniri de milioane de euro, donatii si cadouri de sute de mii de euro, terenuri de alte sute de mii de euro, si lista nu se stie unde s-ar putea opri. Pentru omul care vede cât a lucrat într-o luna sau într-un an, cât a putut trimite familei si cât i-a ramas de-un sandvis si, sâmbata, poate de-o bere, aceasta situatie este de doua ori naucitoare. Întâi, fiindca nu este de înteles de unde poate veni un asemenea potop de bani. Apoi, fiindca nici oamenii politici din Uniunea Europeana nu ajung la asemenea performante. Iar asta chiar este uluitor. Sa fie Nastase (ca simbol al unei clase politice) mai „tare” decât Berlusconi si Chirac la un loc? Iata ca da. Dar cât de onest si pentru cât timp? Aici, lucrurile se vor lamuri mai încet. Dar, inevitabil, se vor lamuri. Fiindca în Europa nu vor mai încapea misterele.

(RADU STEFAN CIOBOTEA)


EDITORIAL - nr. 152

Si dupa aia?

Eforturile conducerii României se îndreapta, fara îndoiala, spre integrarea în Uniunea Europeana. Nimeni nu contesta asta. Ba dimpotriva, nu e ceas din cele 24 ale fiecarei zile sa nu fie pomenit imperativul integrarii. Era nevoie de voci din afara tarii ca sa ne trezeasca din visul nostru cu final asteptat. Se facea ca era 1 ianuarie 2007 si sarbatoream aderarea la UE… Aici se opresc visele noastre si declaratiile oamenilor politici. Iar parlamentari din Europa vin si ne spun: si dupa aia? Si dupa aia spre ce mari obiective va îndreptati? Care vor fi strategiile urgente, bataliile inevitabile? Pe scurt, dupa aia ce credeti ca va fi?

Prin reprezentantii ei, Comisia Europeana ne sfatuieste si ea sa privim mai departe si sa vedem ca mai avem aproape totul de facut. Raportul din mai e în curs de pregatire. Zarurile sunt aproape aruncate. Sunt urmarite atent mai ales justitia si lupta împotriva coruptiei.

Dar nimic nu se termina cu 1 ianuarie 2007. Ba chiar s-ar spune ca multe abia încep. În aceste zile s-a conturat ideea Bundestag-ului german ca monitorizarea României de catre UE sa continue pâna în 2010 – 2015. Este o opinie a celor doi parlamentari prezenti saptamâna trecuta la Bucuresti, Axel Schäfer, purtator de cuvânt al Grupului parlamentar al Partidului Social-Democrat (SPD) din Bundestag pe probleme de politica europeana si Markus Meckel, adjunctul purtatorului de cuvânt al grupului pe probleme de politica externa. Este o opinie împartasita si de Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene în România. Ceea ce da deja dimensiunea unei preocupari europene pentru o lunga perioada care ar urma aderarii noastre.

Ideea este ca aceasta aderare nu ne consfinteste statutul de europeni, ci doar ne deschide usa spre el. Pâna a deveni europeni în justitie, economie, morala (ca sa ne rezumam la cele mai delicate domenii) avem de parcurs un drum greu, care abia acum pare a începe cu adevarat. Ideea monitorizarii prelungite raspunde unei întârzieri reale a evolutiei noastre. O întârziere care se vede limpede în tara, dar care se „pierde în peisaj” când e vorba de cei „aproximativ” doua milioane de români care lucreaza în strainatate. Se „pierde” fiindca ei s-au adaptat deja, în mare masura, la cerintele europene. Nu mai constituie o exceptie, nu mai „sar în ochi” prin inadaptare. Sunt deja europeni. Poate ca nu au înca standardul de viata european, poate ca muncesc mai mult si pe bani mai putini, dar esential este ca ei au trecut deja pragul lui 1 ianuarie 2007. Traiesc în viitor. Sunt dovada ca aptitudinile noastre, ca popor, nu mai trebuie monitorizate pe termen lung. Trebuie monitorizate, pe buna dreptate, doar aptitudinile guvernantilor nostri de a guverna.

În conditii economice si sociale normale, românii au facut deja dovada ca reactioneaza normal. Unii, chiar ca sunt foarte buni în ceea ce fac. Mai ramâne ca România sa devina, si ea, o tara normala, în care toate mecanismele democratice exista si functioneaza. Propunerea facuta de parlamentarii germani nu este deloc fortata. Germania va începe procesul de ratificare în aprilie si îl va termina în octombrie. S-ar putea ca acesta sa fie cel mai complicat proces de ratificare de pâna acum.

Dar discutiile despre ce va fi „dupa” sunt un semn ca acel „dupa” va veni. Si ca nu vom scapa ca si cum am fi trecut un examen, cu bunavointa profesorilor, cu putina bafta si cu olecuta de copiat. Ci vom continua sa învatam cum se traieste normal, vom continua sa ne facem lectiile, pâna când vom adera cu adevarat. Nu la o Europa abstracta, care ne supravegheaza mereu, ci la o Europa din care ar fi trebuit demult sa facem parte si n-am întârziat decât câteva secole.

(RADU STEFAN CIOBOTEA)