Dl Octavian Andronic a trimis spre publicare următorul drept la replica:

" Ziarul „Realitatea Românească” crede că dă lovitura cu un titlu scos din recuzita altor „verzi”: „Evreii în punctele cheie ale Revoluţiei din decembrie 1989”, publicat în ediţia sa electronică din 22 decembrie. Autorul - sau autorii - fac un inventar al personalităţilor de origine evreiască (?!) care au contribuit la succesul revoluţiei. Alături de Petre Roman, Silviu Brucan şi Teodor Brateş, ei consemnează şi numele meu: „Revoluţia avea nevoie de o susţinere şi prin presa scrisă. Aşa se face că primul ziar al Revoluţiei a fost scos de Octavian Andronic care, în 22 decembrie, la ora 12,45 fix (Ceauşescu fugise la 12,08), fondează Libertatea – „primul ziar liber al Revoluţiei Române”, întâiul număr fiind tipărit şi distribuit gratuit în acea zi”.

S-ar putea trage din acest text concluzia că a existat o „celulă” evreiască care a pus în aplicare un plan minuţios, mie revenindu-mi sarcina - secretă bineînţeles - să scot ziarul care să susţină revoluţia. Autorii greşesc din două motive:

Primul este că nu eu am făcut ziarul. Ziarul a fost făcut împreună cu toţi foştii mei colegi de la „Informaţia” care au participat la evenimente şi care au înţeles mersul ireversibil al lucrurilor. Unii nu l-au înţeles şi s-au ferit să-şi pună semnăturile în acel prim număr. Apoi ziarul n-a apărut la „12,15 fix”, că n-avea cum. Atunci s-a luat hotărârea - printr-un vot colectiv al celor care se aflau în redacţie - să se facă „un nou ziar care că scrie adevărul”. Ziarul a apărut mai târziu, pe la orele 14. Eu, la rândul meu, am fost unul dintre cei care l-au scris dintr-o suflare. O poziţie oficială aveam să obţin abia după vreo lună, când am fost ales, democratic, prin vot secret, redactor şef - situaţie unică până astăzi în presa românească.

Al doilea: mă măguleşte alăturarea de numele personalităţilor de origine evreiască şi nu pot decât să regret faptul că nu aparţin unei etnii care-şi protejează şi-şi ajută membrii în toate momentele importante. Din „păcate”, în arborele meu genealogic, nu figurează decât ţărani români din Vrancea (din partea tatălui), şi din Banat (din partea mamei), tatăl meu fiind, cât a trăit, preot ortodox.

Aşadar, cu riscul de a-i dezamăgi pe autorii articolului - cărora li s-a părut, poate, că au prins un pont gras - fac aceste precizări, sugerându-le să mai încerce şi alte variante. De pildă, dacă au fost şi grupări boliviene în Revoluţie, sau dacă a participat la ea şi vreun eschimos sau vreun nativ din Patagonia. Cu astfel de dezvăluiri în mod sigur tirajul ziarului va creşte.

P.S. Oricum, articolul din Realitatea Românească ar putea constitui un bun exerciţiu de studiu pentru Consiliul pentru Combaterea Discriminării, cel puţin pentru modul „subtil” în care pune problema".

Octavian Andronic

---

Autor : Octavian ANDRONIC
Data publicării: 28 Dec 2007 - 12:41