Fostul ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu a transmis o scrisoare deschisă scriitorului Mircea Cărtărescu prin care îi explică cum stau lucrurile în acuzarea sa. Redăm textul integral al documentului.

"Stimate domnule Mircea Cărtărescu,

Mi-aţi făcut onoarea să vă referiţi de câteva ori la mine, în conţinutul articolelor dvs. 
Aşa cum aţi intuit, nu am avut timp să vă răspund, deşi ar fi trebuit, pentru că ele perpetuează câteva clişee neadevărate. O fac acum, în legătură cu articolul dvs., publicat într-un cotidian central din 21 decembrie 2007.

Înţeleg din articolul dvs. că vi se pare inacceptabil ca ministrul justiţiei să aibă dosar penal. Până aici suntem perfect de acord. Numai că dvs. încercaţi să faceţi uitate toate împrejurările în care s-a încercat deschiderea acestui dosar. Jalnica invenţie judiciară la care dvs. vă referiţi ca fiind un „dosar” ar fi putut fi lămurită printr-o simplă declaraţie în faţa procurorilor. Dar nu lămurirea situaţiei era importantă. Importantă era îndepărtarea mea din funcţie pentru a evita o discuţie serioasă despre ceea ce a devenit mascarada luptei anticorupţie şi subordonarea politică a procurorilor. Pentru ca argumentele mele, bazate pe fapte, pe dosare, pe date concrete, să nu mai fie credibile.

E o strategie ieftină şi previzibilă. E ca şi cum, odată cu această scrisoare, v-aş face o plângere penală, pentru ca, apoi, să vă contest argumentele, pentru că, nu-i aşa, sunteţi un „urmărit penal”.
Această situaţie aţi rezumat-o foarte bine chiar dvs., citez: Dacă în mod normal oamenii calcă pe parchet, în zilele noastre Parchetul calcă pe oameni.

La fel de falsă e şi afirmaţia că în timpul mandatului meu ar fi fost făcuţi „scăpaţi” dnii Năstase şi Iliescu. Las la o parte faptul că nici unul nu e scăpat în vreun fel, anchetele în aceste cazuri fiind în desfăşurare. Ceea ce nu vreţi să spuneţi, stimate dle Cărtărescu, e că la originea încurcăturilor procedurale din aceste dosare stau legile sau oamenii dnei Monica Macovei.

Legi prost făcute şi vădit neconstituţionale, procurori incompetenţi care dorm pe dosare ani de zile, alţii care n-ar putea să încropească un probatoriu nici dacă probele i-ar trage de nas – aceasta a fost reforma dnei Macovei. Sigur, în locul unei analize lucide a cauzelor situaţiei actuale, putem să ne amăgim în continuare cu stereotipuri de genul „această femeie curajoasă”, „vajnică luptătoare” etc.

Trebuie să recunosc că am o nostalgie după publicistica dvs. mai veche. Mai nou, rataţi şansa de a fi original. La câţi se înghesuie să înjure guvernul ăsta liberal în cotidiane prezidenţiale, riscaţi să păreţi un jurnalist de duzină, între alţii care nu fac diferenţa dintre „juridic” şi „judiciar”.

Aştept, alături de dvs., cu nerăbdare nedisimulată, un guvern-pedală, pe care să poată accelera în voie dl Băsescu (care nu e niciodată în pericol de a fi chestionat de poliţie). Cu personalităţi puternice, precum dra Elena Băsescu (după cum am aflat de curând, unul dintre tinerii politicieni valoroşi, „de top”), cu oameni competenţi, precum dna Elena Udrea (autoarea unei lovituri de stat imaginare în Norvegia), cu persoane incoruptibile, precum dl Valerică (cum îi place dlui Băsescu să-l alinte) Stoica (cel care a dezincriminat bancruta frauduloasă pentru câteva zile, atât cât să scape câţiva „clienţi”).

Iar dacă, Doamne fereşte, acest ipotetic viitor guvern nu le va putea oferi românilor măcar bunăstarea de acum, din timpul acestui nenorocit de guvern liberal, atunci o să vă rog, dle Cărtărescu, să veniţi tot dvs. să le explicaţi compatrioţilor noştri de ce trăiesc mai prost, cu un guvern atât de competent şi de incoruptibil.

Ne place sau nu, guvernul Tăriceanu e primul guvern postdecembrist care-şi îndeplineşte promisiunile electorale. Iar faptul acesta ar merita recunoscut, fie şi numai pentru creşterea încrederii alegătorilor în sistemul democratic la care ţineţi atât de mult.

Ghicesc în replica dvs. la scrisoarea colegului meu Bogdan Olteanu o oarecare surprindere. Băieţii ăştia cărora nu reuşiţi să le găsiţi vreo calitate nu numai că ştiu să citească, dar au învăţat să şi scrie. Unde sunt vremurile glorioase în care Iliescu şi Năstase tăceau şi înghiţeau (sau ignorau suveran), în care fiecare întorsătură de frază avea siguranţa unei sentinţe definitive.
Acum, bileţelul dvs. de răspuns e palid şi dezorientat. Nu v-aţi aşteptat ca un membru al acestei clase inferioare, clasa politică, să vă pună în discuţie sentinţele. Aşa-zisul răspuns pare zbaterea năucă din mâini ce urmează unei lovituri surprinzătoare.
Apreciez strategia dvs. de a deturna într-un sens umoristic toată povestea. E mai sigur. Nimeni nu va putea contrazice o glumă.

Nu pot însă să nu observ că, dacă aţi fi fost loial acestei înfruntări, aţi fi răspuns aplicat, aliniind, ca un general riguros, contra-argument după contra-argument.
Nu fiţi însă atât de dezamăgit. Faptul că am găsit timp să vă scriem e un semn că nu ne e frică de dezbatere, pentru că nu ne-am sprijinit cariera politică pe „evenimente” sângeroase şi n-am dobândit averi colosale fiind angajaţi la stat.  

Cu aceeaşi admiraţie, neafectată de supărătorul dvs. partizanat,
Tudor Chiuariu"

 

---

Autor : ---
Data publicării: 21 Dec 2007 - 14:08