Ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, IULIU WINKLER, a acordat directorului Agenţiei AMOS NEWS, Octavian Andronic, un interviu pe care vi-l prezentăm în continuare.

    • „Economie bazată pe creştere” – un proiect finanţat de Banca Mondială, racordează 256 de comune şi localităţi mici la o reţea informaţională naţională.
    • Şedinţele comune de guvern româno-maghiare au dat semnalul politic al parteneriatului dintre cele două ţări.
    • Vom demara un proiect operaţional transfrontalier de 240 milioane de euro pentru patru judeţe româneşti şi patru maghiare.
    • Guvernul maghiar este interesat de proiectul „Nabucco”.
    • Uniunea Europeană va finanţa proiecte din domeniul comunicaţiilor şi tehnologiei în valoare de 550 de milioane euro.
    • S-a înfiinţat Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale-ofertant guvernamental de servicii în domeniul e-guvernării şi e-administraţiei.

Octavian Andronic: Domnule ministru, sunteţi de 4 luni şi ceva la Telecomunicaţii, care credeţi că este evenimentul cel mai important care s-a întâmplat în această perioadă scurtă de mandat?

Iuliu Winkler: Mi-aţi pus o întrebare grea. Un eveniment important şi la care ţin foarte mult este cel care se va întâmpla mâine (n.red.:marţi), şi este legat de un proiect pe care l-a pornit predecesorul meu, ministrul Nagy Zsolt, un proiect finanţat şi construit în colaborare cu Banca Mondială. Este proiectul „Economie bazată pe cunoaştere”, el constă în esenţă în racordarea comunelor şi localităţilor mic urbane, localităţi sub 30.000 de locuitori, la nişte reţele electronice locale, care înseamnă informatizarea şi legarea într-o reţea informaţională a primăriei comunei sau localităţii, a celei mai importante şcoli gimnaziale, a bibliotecii publice din localitate şi a unui punct de acces public la internet. Este o locaţie în care există tehnica, infrastructura informaţională şi accesul la internet şi în care cetăţenii din comună se pot adresa fie pentru a obţine informaţii, pentru a purta corespondenţă, pentru a vorbi la telefon şamd. Sunt 256 de comune beneficiare ale acestui proiect în România. Tot proiectul va fi terminat până în jurul datei de 15 decembrie, deci până la jumătatea lui decembrie terminăm toată infrasctructura proiectului. Marţi, într-o comună din judeţul Giurgiu, vom fi prezenţi pentru o primă inaugurare .Este un pas din proiect, este infrastructurat totuşi de 246 localităţi, este o sumă importantă, practic acoperim aproape 2 milioane de cetăţeni ai României cu acest proiect. Cunoaşteţi cu siguranţă problema decalajului digital, care este foarte importantă, în toate ţările din estul Europei, noile state membre ale Uniunii Europene, diferenţa enormă între şamsa pe care o primeşte un om sau o comunitate dacă e în mediul rural şi diferenţa faţă de comunităţile urbane care sunt mult avansate posibilităţile la acces la cunoaştere, pentru că informaţia, evident, însemnă cunoaştere. Proiectul e mai amplu, deci acum terminăm partea de infrastructură, în următorii doi ani lucrăm cu acele comunităţi, să-i ajutăm, deci partea de infrastructură pare grea şi costisitoare dar este cea mai simplă. Partea cea mai grea…

Octavian Andronic: …este să-i înveţi pe oameni să ajungă acolo, să-şi creeze necesităţile pe care le oferă…

Iuliu Winkler: Exact asta dorim să facem, practic să schimbăm mentalităţile în acele locaţii, şi eu am o mică teorie a mea, vis a vis de competitivitate. Ştiţi, cuvântul cheie în Uniunea Europeană este competitivitate, e foarte clar, şi de obicei ne referim la competitivitatea companiilor, firmele trebuie să fie competitive. Ne referim la competitivitatea indivizilor; un individ bun care e bine pregătit, o persoană bine pregătită, cu studii, cu capacitatea de a vorbi limbi străine, este competitivă. Eu aş defini competitivitatea la nivelul comunităţii. Comunitatea în ansamblul ei e competitivă dacă administraţie este eficientă, dacă primarul este bine pregătit şi cu bune intenţii, dacă firmele, indiferent dacă sunt mici meşteşugari, că sunt asociaţii familiare, pentru că la sat sigur că e vorba de manufactură sau e vorba de mici întreprinderi, IMM-urile în general, şi asociaţii familiare. Dacă acelea sunt competitive e vorba de – şi se vorbeşte mereu - despre accesarea fondurilor europene. Păi, cum să atragi fonduri europene dacă tu nu ai informaţie şi nu ai posibilitatea…

Octavian Andronic: Să afli despre asta…

Iuliu Winkler: Şi dacă afli, cum să faci proiectul. Deci trebuie să te ajute cineva, să te ia de mânuţă şi să te ghideze în a scrie proiectul. Toate acestea sunt mai uşoare dacă ai acces la Internet, dacă ai acces la informaţie, şi astfel eu cred că această parte inportantă face parte din infrastructură, însă munca noastră în următorii doi ani, fiindcă proiectul acesta se încheie în 2009, 2010 chiar, munca noastră cu aceste comunităţi în următorii doi ani va fi foarte importantă şi noi cred că vom avea succes.

Octavian Andronic: Se vorbeşte destul de des, sau mai des decât ar fi nevoie, despre decalajul dintre noile naţiuni ale U.E şi fondatorii sau cei de mai de mult. Acest decalaj nu este implacabil şi dacă există o cale de a-l reduce, de a aduce lucrurile mai aproape, atunci aceasta este cea pe care aţi evocat-o şi cea care ne permite să sărim, să sărim etape şi să ajungem mai aproape de ceea ce înseamnă civilizaţie europeană.

Iuliu Winkler: Eu mă situez între politicienii care nu agreează ideea Europei cu două viteze, ideea Europei cu două grupuri. Sigur că uneori există o evidenţă a distanţei care ne separă de fondatori. Această distanţă însă trebuie diminuată repede, şi nu ajung banii pentru acest lucru. Deci fonduri structurale, dezvoltăm, modernizăm România, mă refer la infrastructură, mă refer la economia care este, indiferent de criticile din ultimele săptămâni, sunt pericole reale, deci nu le neg, dar în acelaşi timp sunt convins că o să avem echilibrul de a le depăşi, de a nu intra în capcanele acestora şi e bine că vorbim de ele, însă ceea ce e vicios sunt mentalităţile, sunt oamenii.

Octavian Andronic: Dle ministru, aţi participat zilele trecute, la forumul de afaceri româno-maghiar, de la Sibiu. Parteneriatul dintre ţara noastră, şi ţara vecină, Ungaria, este de fond, dovadă şi şedinţele comune ale celor două guverne. Ce anume din strategia fostului ministru Nagy aţi preluat în această direcţie şi unde vreţi să dezvoltaţi acest parteneriat şi această strategie?

Iuliu Winkler: Aş face o introducere referitoare la fosta mea muncă, de ministru al Comerţului, şi aş spune că într-un mod oarecum natural relaţiile cu Debreczenul şi Gyula au crescut foarte mult în ultimii 3-4 ani de zile. Acest mod natural nu înseamnă, totuşi, că este unul întâmplător şi nestimulat, şi cred foarte mult că şedinţele comune de guvern au dat acel semnal politic al parteneriatului.

Octavian Andronic: Al unei relaţii istorice..

Iuliu Winkler: Al unei normalizări, a întoarcerii cu faţa către viitor, pentru că dacă rămânem cu faţa spre trecut, ne va fi foarte greu sau imposibil să depăşim anumite tare. Dacă ne întoarcem cu faţa spre viitor, atunci noi, România, şi noi cetăţenii români-români sau cetăţenii maghiari, sau cetăţenii români de etnie maghiară din România, cu toate comunităţile din România ne dăm seama că de fapt noi am aderat la U.E.,iar geografia ne trece prin Ungaria – pentru asta avem nevoie de proiecte de infrastructură consistente- şi ele au fost discutate săptămâna trecută la Sibiu, de proiecte din domeniul dezvoltării regionale la frontieră, deci proiecte comune transfrontaliere, şi au fost discutate poiecte de acest gen. Avem un prim proiect operaţional conceput de cele două guverne, român şi ungar, care este programul naţional de cooperare teritorială, el e depus la Bruxelles, şi aşteaptă semnătura Comisiei Europene şi este un exemplu extraordinar pentru că este un program conceput de două ţări vecine, împreună, de două guverne care cooperează şi vom avea de acolo finanţări de circa 240 de milioane de euro. Pe care le vom vom folosi şi sunt împărţite la 8 judeţe: patru judeţe din România: Timiş, Arad, Bihor şi Satu Mare, şi cele patru judeţe frontaliere ale Ungariei. Un lucru foarte important, fiindcă vom avea acolo nişte efecte de sinergie. Trecând la partea de comunicaţii, tot din ce colegul şi prietenul meu Zsolt Nagy a început, eu mă străduiesc să continui şi toate proiectele – nu fac parte dintre acei politicieni care cred că începe cu ei lumea.

Octavian Andronic: E o boală atât de răspândită.

Iuliu Winkler: Eu am găsit un minister cu proiecte bogate, proiecte interesante, m-am străduit să le preiau pe toate, unele erau într-o oarecare stare de blocaj din motive evidente, pentru că în ultimele luni, iunie-iulie, fiind lipsă de conducere, practic, la nivelul ministerului,a fost un blocaj mai degrabă decât o paralizie, dar o încetinire a unor proiecte, dar m-am străduit să le deblochez, să le pun în rol, am semnat şi punem în aplicare un plan comun de acţiune în domeniul comunicaţiilor şi IT, am constituit un grup de lucru pentru IT şi comunicaţii în cadrul Comisiei Mixte de Cooperare Economica între guvernele României şi Ungariei. Această comisie mixtă aţi spune că este formal, dar nu este formal, mediul de afaceri este totuşi foarte sensibil la semnalul politic. Şi atunci când un grup de lideri conduşi de doi miniştri, unul din guvernul maghiar şi unul din guvernul Românie,i se aşează şi experţii, un grup de 20-30 de persoane, însoţesc pe miniştri şi discută, se întâmplă acest lucru anual, între România şi Ungaria, atunci spre exemplu domeniul energetic, şi poate exemplul cel mai flagrant este acesta, proiectul „Nabucco”, care este un proiect foarte bine cunoscut. Ungaria, multă vreme, până în prima parte a acestui an, a fost, ca să fiu elegant, a fost indiferentă la acest proiect, favorizând un alt proiect propus de partea rusă, care este un proiect direct de alimentare, de construire a unei conducte între Rusia, cu traversarea Ungariei şi sosire în Austria prin Europa centrală. După negocieri şi discuţii care au fost îndelungate şi greoaie, într-un an, un an şi jumătate, acum, la şedinţa comună dintre cele două guverne şi înainte, la şedinţa Comisiei de Integrare Economică care a avut loc cu trei săptămâni înaintea şedinţei de guvern comune, partea ungară şi-a schimbat poziţia, declarând că este interesată să participe activ în proiectul „Nabucco”. Este un lucru bun pentru economia României, este o problemă comună a Ungariei şi a României. Şi în Ungaria există o mare diferenţă între sat şi oraş din punct de vedere al comunicaţiilor şi al accesului la informaţie. Sigur, la noi problema este de o altă dimensiune pentru că România are dacă gândim bine 8 milioane de locuitori în mediul rural. Deci 8 milioane înseamnă două Croaţii, 8 miloane e aproape Ungaria, adică e o altă dimensiune. Am avut, şi Nagy Zsolt a dezvoltat un proiect – un exemplu de proiect pe care vreau să îl continui, un proiect legat de înfiinţarea unor puncte de acces la internet în mediul rural în România, pentru comunităţile maghiare. Şi acest proiect se circumscrie unui proiect ţintit pentru comunitatea maghiară din România şi cea românească din Ungaria. Avem un asemenea proiect şi am ajutat şi noi la vremea respectivă, acum doi ani de zile, cu o donaţie de softuri şi programe educaţionale. Comunitatatea românilor din Gyula şi din zona respectivă, pe care eu întâmplâtor o cunosc foarte bine…

Octavian Andronic: Şi mie mi-e cunoscută…

Iuliu Winkler: …şi am colaborat cu ea din vremea când eram subprefect în judeţul Hunedoara, îm anii 1999-2000. Proiectul la care mă refer, care este legat de Transilvania, cuprinde 150 de comunităţi, există deja 150 de puncte de acces la internet şi puncte de informare publică. Evident că ele, în comuna sau în satul în care există comunitate maghiară şi românească, evident că nu se dădeau doar maghiarilor, se dădeau comunităţii satului, este evident acest lucru. Aceste 150 de puncte există, ele funcţionează în 150 de comune din Transilvania. Proiectul a fost finanţat de partea ungară cu circa un milion de EURO, în cei doi ani care au trecut, 2006-2007. Pentru 2008 dorim în primul rând o finanţare legată de conţinutul, deci dorim să îmbogăţim conţinutul, să venim cu proiecte, cu programe, să ajutăm oamenii să scrie proiecte cu finanţare europeană, partea ungară ne poate ajuta forte mult pe cei care suntem aparţinători la două culturi, şi cea maghiară şi cea română, vorbitori de ambele limbi, pentru că există proiecte care acolo au fost de succes, mici proiecte pentru meşteşugari, doar pentru valorificarea proiectelor agricole, şi aşa mai departe care le primim ca model şi care pot fi adaptate cu o mică schimbare, dar sigur că este un avantaj. Evident, ele vor trebui traduse în limba română dar este un punct de pornire pentru micul întreprinzător din acea comunitate.

Octavian Andronic: Se pare că pentru noi marea piatră de încercare a acestor demersuri rămân aceste proiecte şi oamenii care ştiu să le facă. Deci, cred că noi am mers foarte mult pe ideea că oricine ar trebui să facă proiecte, nu e adevărat.

Iuliu Winkler: Este fals.

Octavian Andronic: Este fals. Adică trebuie să ai un personal specializat şi trebuie să creezi această categorie pe care să poţi conta oricând.

Iuliu Winkler: Noi am început, şi dacă pot aici să fac un comentariu şi să vă dau o informaţie, Ministerul Comunicaţiilor va beneficia de venituri substanţiale în anii care urmează, sunt în total 380 milioane de EURO, care completaţi cu contribuţiile proprii trec de jumătate de miliard de EURO, cam 550 de milioane, sume de finanţare a unor proiecte din domeniul comunicaţiilor şi tehnologia informaţilor. Vor fi aici finanţabile proiecte pentru companii, deci pentru IMM-uri în special – ne adresăm lor în primul rând, pentru asociaţii neguvernamentale, deci şi acest domeniu dorim să-l atragem cu aceste finanţări, ca beneficiar, şi altă categorie pentru administraţia publică. Pentru anul următor, deci pentru 2008, deja avem şi sumele previzionate, circa 50- 54 de milioane pentru companii şi IMM-uri şi ONG-uri şi 108 milioane pentru administraţia publică. Am început o acţiune de popularizare, chiar azi un coleg de-al meu, secretar de stat, a fost la Cluj la Camera de Comerţ pentru a prezenta acolo întreprinzătorile posibilităţile de acces la fondurile europene şi în toată această acţiune a noastră de fapt avem nevoie de beneficiari foarte mulţi.

Octavian Andronic: Exact.

Iuliu Winkler: …la faţa locului, pentru că altfel…Site-ul MCTI este unul complet, conţine multă informaţie, este la zi, încercăm să fim la zi, dar nu este suficient. Trebuie aceeaşi informaţie pusă pe suport de hârtie, sau pe un CD-ROM, sau pe un DVD întreprinzătorului la el acasă, în judeţele respective, un altfel de impact pentru că întâlnindu-te cu aceşti beneficiari, fie că e administraţie publică, fie că sunt întreprinzători, le dai ocazia să întrebe, şi să le răspunzi întrebărilor pe care ei le pun.

Octavian Andronic: Dle ministru, s-a vorbt foarte mult, se vorbeşte acum despre acest i 2010. Cum arată o piaţă deschisă şi stabilă în comunicaţii raportată la realitatea românească?

Iuliu Winkler: Noi aparţinem deja, din ianuarie 2007 unei pieţe comune. Piaţă comună din mai multe puncte de vedere acum, iată, pentru că ştiţi foarte bine, există acele domenii pe care Uniunea Europeană le reglementează la nivelul Uniunii, spre exemplu comerţul, politica comercială a statelor membre nu mai este independentă, există o politică comercială comună a statelor membre. Acum se pare că se tinde din ce în ce mai mult şi în alte sectoare către politici comune, lucru care ar putea fi bun sau rău pentru România, şi aici trebuie să distingem foarte bine. O politică comună spre exemplu, cum a încercat preşedinţia germană, în prima parte a lunii acesteia, deci să reîncâlzească subiectul fiscalităţii comune în U.E. ne este evident defavorabil în acest moment, adică noi mai avem nevoie de 5-6 ani de zile, poate chiar mai mult în care să păstrăm avantajul competitiv care ni-l oferă cota unică de impozitare care să consolideze mediul de afaceri. În comunicaţii la fel, în 13 noiembrie, comisarul european de profil pentru media şi comunicaţii, doamna Vivianne Reading, a dat publicităţii un proiect, care este un proiect foarte complex, de reglementare, să zicem unitară, sau de avans către o reglementare unitară a pieţei comunicaţiilor în U.E., se propune crearea unui reglementator unic în U.E. pentru piaţa comunicaţiilor, subiect pentru care, noi am primit, evident, documentele în urmă cu câteva zile, pentru că este un eveniment foarte recent, în 29 noiembrie voi fi la Bruxelles la o întîlnire ministerială pentru a discuta acest subiect. Suntem acum în evaluarea acestor documente, ne vom întâlni în zilele următoate atât cu mediul de afaceri, cu operatorii importanţi, cît şi cu autoritatea de reglementare în domeniul comunicaţiilor, cu ANRCTI, pentru a vedea impactul acestei propuneri asupra pieţei naţionale, să spunem a României în acest domeniu, şi pentru a vedea care va fi poziţia României vis a vis de propunerea făcută de U.E. În general noi am avut poziţii legate de liberalizarea pieţei, de favorizarea independenţei reglementatorului vis avis de minister sau de prlament, deci reglementatorul trebuie să fie în domeniul comunicaţiilor şi IT-ului o entitate independentă, acesta a fost şi sensul deciziei Parlamentului de acum două săptămâni, de a trece sub control parlamentar al ANRCTI, autoritatea reglementatoare, practic autorităţile independente cu adevărat sunt cele sub control parlamentar. Sigur că este o problemă constutuţională acolo, care va trebui decisă, preşedintele a retrimis spre anliză textul legii, de fapt ordonanţă de urgenţă a guvernului care apoi a trecut îm dezbaterea parlamentară, dar important este că în aceşti trei ani care au trecut, să spunem 2004-2007, s-au făcut paşi foarte importanţi – am infiinţat o agenţie în subordinea ministerului, care este Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale, SSI, de curînd au avut loc concursuri şi acum se constituie această agenţie care va fi un ofertant de servicii pe piaţă, un ofertant guvernamental de servicii în domeniul e-guvernării şi e-administraţiei, chestiune în care suntem puţin încă într-o lipsă de decizie, toţi actorii guvernamentali sunt comştienţi că trebuie făcut, toţi au idei cum să facă, dar lipseşte sincronizarea, coordonarea dintre entităţile guvernamentale. Deci am făcut paşi de a scoate serviciile, pentru că această agenţie este compusă dintr-o parte a actualei autorităţi de reglementare. Deci reglementarea…care să iasă din structura ei, deci ceea ce înseamnă activitate, servicii pe piaţă va fi o nouă entitate, e deja o nouă entitate pentru că e constituită, reglementatorul rămănînd doar cu funcţia lui naturală de reglementare şi de asigurare a echilibrului pe piaţă, pe de o parte, şi asigurarea evidentă a implementărilor politice.

Octavian Andronic: Ce se întâmplă, care sunt primele consecinţe ale deciziilor luate în cadrul Comisiei Europene, referitor la comunicaţiile mobile în spaţiul european, la roaming? Se simte deja, există ceva?

Iuliu Winkler: Eu cred că efectul aderării României la U.E. încă nu s-a făcut pe deplin simţită; tarifele – desigur, dacă vorbim despre tarife după aceea vorbim despre salariile din România, sigur, e o chestiune firească, dar, pe de altă parte fiind o piaţă concurenţială şi o piaţă în care operatorii mari nu sunt operatori naţionali, sunt operatori regionali, sau supranaţionali, în orice caz, este foarte important pe de o parte conţinutul ofertei pe care operatorul o face, şi calitatea ofertei făcută de operator, preţurile care să fie aliniate şi concordante cu acest coţinut şi cu această calitate. Pe de altă parte este concurenţa, fără de care nu vei ajunge la un echilibru al preţurilor şi la o chestiune comparabilă cu ce se întâmplă îm U.E. Eu cred că se va înainta, sigur, nu mă refer la săptămâni sau luni, dar perspectiva este una de aliniere a preţurilor, iar perspectiva este una de scădere a preţurilor unor servicii cum ar fi roaming, şi acesta e şi unul dintre sensurile demersului comisarului pentru media şi comunicaţii, si anume dacă este o piaţă unică, atunci ea trebuie să acţioneze ca atare. Scăderea tarifelor de fapt unifică piaţa. Unifică piaţa şi stimulează cererea. Sigur că nu vei mai fi prudent să comunici în alte ţări de teama tarifului de interconectare îţi vei conduce afacerea normal.

Octavian Andronic: Dle ministru, aţi efectuat recent un studiu asupra plăţilor online a taxelor şi impozitelor. Trebuie să constatăm că multe dintre problemele noastre care ţin de birocraţie şi corupţie se datorează şi acestui lucru. In eficienţa rezolvării care să ia lumea de la coadă şi s-o aşeze într-un cadru normal. Care au fost concuziile principale ale acelui studiu şi ce decizii va determina el din partea dvs.?

Iuliu Winkler: Noi încercăm din răsputeri, ca să mă exprim aşa, să-i convingem pe colegii noştri din ministerele guvernului României, să creăm împreună un soi de coordonare a informatizării şi a construirii de e-guvernare şi e-administraţie în România. În lipsa acestei coordonări suntem în situaţia de astăzi, în care, neasigurâmdu-se accesul la bazele de date, construite de fiecare dintre ministere, ele nu sunt interconectabile şi atunci este foarte greu de a construi sisteme naţionale prin care contribuabilli, fiindcă de data asta îi privim ca contribuabili, precum cetăţenii României, să poată avea acces la servicii online de plăţi de taxe, impozite, pentru înscrieri, pentru toată formularistica din România, pentru cereri, pentru diverse taxe locale, tot soiul de obligaţii care generează birocraţie. Acum situaţia este în continuare aceea a avansării pe proiecte proprii, deci ministrul Administraţiei şi Internelor pe partea de evidenţă a populaţiei, pe parte de stare civilă şamd. Ministerul Finanţelor şi ANAF-ul pe partea de taxe şi impozite, plăţi şamd construiesc sisteme, ele sunt foarte bune, luate individual şi fiecare, dar nu interconectează, iar efortul nostru este de a convinge Ministerul Justiţiei, se poate da ca exemplu, Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, şi foarte important dacă nu mergem către e-learning, către e-educaţie, care iarăşi nu este o simplă chestiune de a construi o reţea, şi de a da nişte programe. Trebuie să educi în primul rînd pe cel care educă, să-l convingi pe educator, fie că e educator, profesor, nu contează, de la învăţământul primar la nivelul universitar, să-l convingi de avantajele evidente ale sistemelor moderne de învăţământ şi apoi să-l califici după ce l-ai convins că e ok, să-l convingi să folosească şi apoi să predea. Deci sunt nişte procese care cer puţin timp. Care cer puţin timp, însă paralel cu asta este nevoie de un fel de decizie unică. Încă nu s-a luat această decizie unică de a implementa sistemele. Eu sper că presiunea care creşte va determina această decizie în scurt timp.

Octavian Andronic: Nu mai există alternativă la ea.

Iuliu Winkler: Nu va fi! Nu va fi alternativă, într-adevăr, şi dacă vrem să avem într-adevăr…Acum s-a vorbit mult, de exemplu, de modelul austriac. În U.E. se pare că, într-adevăr, modelul austriac de e-guvernare este unul dintre cele mai eficiente, eu nu cred că trebuie să trecem oceanul în a căuta modele, pentru că s-a vorbit de model corean, de alte chestiuni din estul…

Octavian Andronic: Ăsta e lângă noi şi îl avem la îndemână.

Iuliu Winkler: Da, e şi o altă mentalitate, totuşi, societăţilor din Est cred eu că sunt mult mai discipinate şi mult mai uşor de adus către obligativitatea efectuării unor operaţiuni, sau a unor activităţi. Cred că suntem pregătiţi din punct de vedere tehnologic, pregătiţi din punctul de vedere al operării cu acest fel de sisteme, două lucruri trebuie să facem, foarte importante: să decidem asupra interconectivităţii şi asupra modelului unic la nivelul ţării. Doi, să educăm cetăţeanul, adică utilizatorul. Să educăm utilizatorul şi nu-l putem educa decât arătându-i că există un sistem funcţional şi care-i va uşura viaţa.