Vă prezetăm integral discursul rostit de Iurie Roşca, preşedinte al Partidului Popular Creştin Democrat, vicepreşedinte al Parlamentului Republicii Moldova, în cadrul ultimei şedinţe a Legislativului, la încheierea sesiunii de vară-toamnă. Documentul a fost pus la dispoziţie de agenţia moldoveană de presă AP Flux.

"Domnule Preşedinte,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Onorată asistenţă,

Anul politic 2007 a menţinut ţara noastră pe coordonatele aceloraşi priorităţi de reformă internă şi de integrare europeană, acestea constituind cele două elemente-cheie ale strategiei naţionale de dezvoltare. Apreciem în acest sens că direcţia de dezvoltare a ţării a fost una corectă, însă ritmurile şi calitatea reformelor politice, instituţionale şi economice au fost destul de modeste în raport cu aşteptările societăţii.

Dialogul dintre Putere şi Opoziţie a menţinut contradicţiile şi contestările reciproce fireşti pentru o societate pluralistă şi democratică. Crearea de noi legi-cadru pentru diverse domenii, ca şi fondarea unor noi instituţii în sistemul statului de drept a menţinut şi un alt gen de contradicţii, regretabil şi totuşi explicabil pentru perioada de tranziţie în care ne aflăm. Astfel, s-a păstrat o discrepanţă vizibilă între legislaţie şi practici. Asta pentru că este mai simplu să elaborezi o normă legală democratică decât să se constituie deprinderi şi tradiţii democratice care ţin de schimbarea mentalităţilor şi, prin urmare, necesită timp.

Cele trei domenii care vizează instituţiile democratice, considerate a fi încă vulnerabile, sunt bine cunoscute atât din luările de poziţie ale instituţiilor europene, cât şi din experienţa noastră de zi cu zi. Este vorba de independenţa justiţiei, drepturile omului şi libertatea mass-media. Puterea judecătorească s-a bucurat în ultimii ani de un sprijin constant din partea Parlamentului, acesteia asigurându-i-se principalele condiţii care să îi permită a fi o putere separată şi independentă.

Fragilitatea sistemului judecătoresc se menţine în mare parte din cauza calităţii resurselor umane care activează în domeniu şi din cauza unei inerţii de a manifesta obedienţă faţă de guvernare sau mai degrabă în funcţie de argumentul banului, decât în baza argumentului juridic.

Tot aici menţionăm că deşi legislaţia privind funcţiile procuraturii a cunoscut unele îmbunătăţiri, statutul şi funcţiile acestei instituţii încă nu au fost ajustate la normele şi practicile europene, modificarea statutului procuraturii fiind o restanţă a Republicii Moldova faţă de Consiliul Europei care datează din 1995.

O altă neîmplinire care vizează nivelul de dezvoltare democratică a societăţii noastre ţine de administraţia publică locală. Reforma în acest domeniu nu a suferit schimbări pozitive, ceea ce afectează în continuare principiul autoadministrării colectivităţilor locale.

Autorităţile de nivelul întâi şi doi şi-au păstrat o dependenţă excesivă de puterea centrală în primul rând din cauza lipsei unei descentralizări reale a modului de formare a bugetelor locale. Majoritatea resurselor financiare publice continuă să fie concentrate la centru şi distribuite deseori în mod arbitrar sau în funcţie de preferinţele politice prin Legea bugetului de stat. Se ştie că după ultimele alegeri locale din acest an, care au permis crearea la nivel raional a unor majorităţi postelectorale formate de partidele de opoziţie, guvernarea a adoptat un buget pe anul 2008 care îi nedreptăţeşte pe unii şi îi favorizează în mod nejustificat pe alţii.

În domeniul libertăţii presei amintim că, deşi a fost adoptat un Cod al audiovizualului în corespundere cu rigorile europene, practica de subordonare pe criterii politice a Companiei TeleRadio Moldova a rămas neschimbată, guvernarea fiind avantajată în mod abuziv în defavoarea Opoziţiei.

Un subiect conflictual, asupra căruia s-a insistat în mod neinspirat, ţine de problema identitară. Pentru a ameliora situaţia existentă se impune renunţarea la imixituni de ordin politic în probleme de ordin academic şi ale sistemului de învăţământ. Trimiterea pe care o fac exponenţii guvernării la textul Constituţiei, în care limba de stat este numită "moldovenească" în scopul de a impune cu forţa această denumire regională este una abuzivă. Asta şi pentru că textul Declaraţiei de Independenţă indică numele corect al limbii noastre, limba română. Iar actul fondator al statului, spre deosebire de Legea fundamentală, nu poate fi modificat sub nici o formă şi nicicând.

A venit timpul să abandonăm confruntările politice inutile pe marginea glotonimului, a etnonimului sau a istoriei. Acestea trebuie lăsate pe seama ştiinţei. Aceste subiecte trebuie abordate pozitiv şi cu binăvoinţă şi necesită elaborarea şi adoptarea unui consens politic. Nu e cazul să confundăm în continuare politonimul cu etnonimul. Ca cetăţeni ai Republicii Moldova suntem cu toţii moldoveni, indiferent de originea etnică şi modul de autoidentificare. 

Obiectiv nu există deosebiri de ordin etnic, cultural sau lingvistic în sânul populaţiei majoritare băştinaşe din Republica Moldova. Subiectiv însă, o parte a cetăţenilor noştri se consideră moldoveni vorbitori de limbă moldovenească, în timp ce o altă parte se recunosc ca români vorbitori de limbă română. Prin urmare, deosebirea este de ordin psihologic, şi nu de fond. În interiorul populaţiei majoritare această diferenţiere este convenţională şi nu generează conflicte.

Ca societate democratică şi ca stat de drept, Republica Moldova trebuie să preia normele dreptului internaţional şi practica ţărilor lumii şi să tolereze diferenţele. Într-o societate deschisă problema autodeterminării etnice este dreptul inalienabil al fiecărui cetăţean.

Pentru depăşirea conflictelor pe marginea chestiunii identitare se impune elaborarea şi adoptarea prin consens de către Parlament a unui document special care să pună capăt unor controverse care s-au dovedit a fi inerente procesului de devenire a Republicii Moldova ca stat.

Respectul necondiţionat şi apărarea solidară a elementelor fundamentale pentru un stat liber şi un popor cu sentimentul firesc al demnităţii naţionale trebuie să devină o stare de normalitate pentru toţi politicienii şi pentru fiecare cetăţean. Patriotismul nostru trebuie să se manifeste prin asumarea plenară a Independenţei naţionale, a unităţii teritoriale, a simbolurilor naţionale cum sunt Drapelul, Stema şi Imnul de stat.

Acelaşi consens şi responsabilitate patriotică urmează să ne ghideze şi de acum încolo în abordarea problemei diferendului transnistrean. Încetarea prezenţei militare străine şi rezolvarea paşnică, democratică şi durabilă a acestui conflict a fost şi va rămâne o prioritate pentru factorii politici responsabili. Soluţionarea lui nu poate fi atinsă prin divizarea societăţii în învingători şi învinşi, ci prin menţinerea unui larg consens naţional şi prin respectarea Constituţiei şi a Legilor privind principiile de reglementare a conflictului adoptate de Parlamentul nostru în 2005.

Aş dori să mă refer acum la relaţiile dintre Republica Moldova şi România. Degradarea acestor relaţii a atins cote îngrijorătoare. Suntem convinşi că este nevoie să se renunţe la acuzaţii şi etichetări. Se impune reluarea imediată a unui dialog deschis, sincer şi constructiv între Chişinău şi Bucureşti, eliminarea tuturor suspiciunilor şi barierelor artificiale şi crearea unor relaţii strânse de parteneriat şi cooperare. Conflictele din ultima perioadă îi afectează în primul rând pe concetăţenii noştri care, dincolo de nevoia firească de a traversa nestingherit şi cu minime formalităţi frontiera moldo-română, doresc ca între Republica Moldova şi România să existe cele mai bune şi călduroase raporturi. Partidul Popular Creştin Democrat îşi exprimă voinţa de a contribui pe toate căile la îmbunătăţirea relaţiilor dintre cele două capitale.

Stimaţi colegi,
Ne exprimăm satisfacţia în legătură cu depăşirea crizei politice din Ucraina şi instalarea guvernului condus de doamna Iulia Timoşenko. Ţara noastra trebuie să caute şi de acum încolo aprofundarea relaţiilor cu vecinul său din răsărit atât pe plan bilateral, cât şi în cadrul Organizaţiei pentru Democraţiei şi Dezvoltare Economică GUAM. Cu atât mai mult cu cât avem aceleaşi obiective strategice: promovarea reformelor, edificarea unei societăţi democratice şi integrarea europeană.

Stabilitatea relaţiilor ţării noastre pe plan regional trebuie să fie însoţită de o stabilitate politică internă drept condiţie pentru realizarea unor progrese pe plan economic şi social. Dezvoltarea durabilă şi credibilitatea Republicii Moldova în ochii partenerilor europeni depind într-o măsură considerabilă anume de menţinerea unui echilibru politic intern şi de responsabilitatea noastră faţă de cetăţeni.

Dragi colegi, onorată asistenţă,
Vă doresc tuturor sănătate, La mulţi ani şi numai bucurii!

Vă mulţumesc!"