Discursul preşedintelui României, Traian Băsescu, la recepţia oferită cu ocazia Zilei Naţionale a României la Palatul Cotroceni. Vă prezentăm textul integral:

"Dragi compatrioţi,
 Distinşi invitaţi,

Ziua Naţională este ziua fiecărui român, este ziua  fiecărui cetăţean al României.
În astfel de momente trebuie să ne gândim la istorie, la istoria unităţii noastre statale, la tradiţie, la tradiţia poporului român în care putem găsi destule motive de mândrie şi din care avem destule lecţii de învăţat.

Momentul 1 decembrie 1918 nu este doar actul desăvârşirii unităţii statale a românilor, ci şi formularea unui contract bazat pe valori şi principii care sunt valabile şi astăzi. Astfel, Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba-Iulia vorbeşte despre: „deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare”, „egala îndreptăţire şi deplina libertate confesională”, „înfăptuirea desăvârşită a unui regim democratic”, „libertate de presă, asociere şi întrunire”, precum şi despre principiile necesare soluţionării dimensiunii sociale a modernizării ţării.
 
Într-un asemenea moment trebuie să ne gândim la aceste valori fondatoare şi la oamenii care întruchipează aceste valori. Trebuie să ne amintim de eroii noştri, să ne amintim de cei care au salvat patria în război, să ne amintim de cei care au salvat onoarea noastră în timpul Holocaustului şi în timpul comunismului.

Poate acum mai mult ca oricând este momentul să ne exprimăm respectul nostru pentru cei mai buni dintre români. Numai astfel vom putea fi şi noi, ca naţiune, mai buni.

Indiferent de disputele politice, indiferent de diversitatea opiniilor şi a intereselor, sunt lucruri mai importante care ne unesc. Din păcate, ne aducem aminte de acestea numai în momente de mare dificultate sau de sărbătoare.

Acum, sărbătorind pentru prima dată Ziua Naţională a României ca parte a Uniunii Europene, este un bun moment pentru a discerne între ce este important pentru noi ca naţiune, ce ţine de solidaritatea între cetăţenii acestei ţări, şi, pe de altă parte, ce este conjunctural şi cu siguranţă trecător.

Ce ne uneşte? Dacă trebuie să numesc numai trei lucruri acestea ar fi: ataşamentul faţă de limba în care au vorbit şi pământul unde se odihnesc părinţii, bunicii şi străbunii noştri, dorinţa de libertate şi încrederea în viitor.

Dacă nu ne respectăm limba şi înaintaşii, ne pierdem identitatea.

Dacă nu ne apărăm libertatea, sau dacă abuzăm de ea, nu vom construi niciodată o normalitate în care să ne regăsim cu toţii. Iar dacă oamenii politici nu oferă viziunea unei Românii de mâine, mai drepte şi mai prospere, chiar bazele contractului social şi ale încrederii în mecanismele democraţiei sunt grav puse la încercare.

În calitatea mea de Şef al Statului mi-am propus, ca principală prioritate, reconstrucţia încrederii în instituţii, reconstrucţie fără de care nici democraţia nu poate fi funcţională, nici progresul economic durabil, nici dreptatea socială adevărată.

Rezistenţa la schimbare rămâne, din păcate, mare. Sunt însă convins că schimbarea este inevitabilă.

Principalul meu aliat sunt cetăţenii României. Indiferent de categorie socială, indiferent de origine etnică, indiferent de simpatii politice, indiferent de convingeri religioase.

Cum spuneam, Ziua Naţională a României este ziua fiecărui cetăţean român. Din păcate, această sărbătoare nu este trăită cu intensitatea cu care alte naţiuni îşi trăiesc ziua naţională. Vreau să vă vorbesc despre trei motive care explică această realitate, motive pe care le putem depăşi, dar pentru asta trebuie să le recunoaştem.

Primul motiv este dat chiar de incapacitatea oamenilor politici de a oferi o viziune clară despre viitorul nostru ca naţiune. După primul an de când suntem membri ai Uniunii Europene, pare că România nu ştie încotro se îndreaptă.

Este urgent să regândim în mod responsabil sensul evoluţiei României. Indiferent de preferinţele politice, este urgent să identificăm ţintele noastre comune. Altfel riscăm un eşec de adaptare, riscăm un eşec de percepţie, înainte de toate riscăm un eşec moral dacă nu ne respectăm angajamentele.

Al doilea motiv este că există români care, în Europa, sunt obligaţi să sufere de pe urma faptului că sunt români, din cauze pe care nu vreau să le reamintesc aici. Lor vreau să le transmit că toţi cetăţenii României sunt cetăţeni europeni, cu drepturi şi obligaţii identice cu ale tuturor cetăţenilor europeni. Nimeni, niciodată, nu are dreptul să pună în discuţie aceste drepturi câştigate de noi, românii, ca naţiune.

În fine, al treilea motiv vine din pierderea treptată a încrederii în virtuţile simbolurilor solidarităţii naţionale, în zilele festive care ani de zile au preamărit un om şi nu pe români, nu valorile naţionale, ci au utilizat valorile naţionale.

Sunt convins că este timpul să depăşim aceste complexe. Complexe care vin din istoria noastră recentă, complexe create de percepţia altora, complexe legate şi de defectele noastre.

Numai o privire lucidă asupra acestora ne va ajuta să găsim soluţii şi să oferim românilor o viziune clară despre viitorul fiecăruia dintre ei ca parte a naţiunii, despre viitorul nostru comun.

Nu există probleme pe care, împreună, să nu le putem depăşi. Nu există sfidări pe care, împreună, să nu le putem înfrunta. Nu există speranţe pe care, împreună, să nu le putem realiza.

La mulţi ani, România!
La mulţi ani, români!

Vă mulţumesc"