Fundaţiile italiene "Caritas" şi "Migrantes" au elaborat un studiu de 511 pagini în legătură cu contextul internaţional, european şi italian al fenomenului migrator, integrarea socio-culturală a imigranţilor din Italia, domeniul muncii şi contextele regionale. Documentul a fost prezentat la finele lunii trecute, la Roma, când a avut loc a XVII-a ediţie a Anuarului Statistic "Imigrare 2007".

La începutul anului 2006, pe teritoriul statelor membre UE, al României şi Bulgariei, se aflau circa 28 de milioane de imigranţi, reprezentând 5,6% din totalul populaţiei. Două treimi din populaţia imigrantă era constituită din cetăţeni extracomunitari: 32% din europeni ale căror ţări de origine nu erau membre UE (în mare parte ruşi, turci şi balcanici), 22% din africani, 16% din asiatici şi 15% din americani.

Studiul arată că în topul celor mai mari ţări de imigraţie din UE, Italia se situează pe locul doi alături de Spania, fiind devansate doar de Germania. Din punctul de vedere al ratei de creştere anuală, cele două ţări nu au egal în Europa, depăşind, ca proporţie, chiar şi SUA. Astfel, deşi SUA are o populaţie de cinci ori mai numeroasă comparativ cu Italia, înregistrează intrări anuale de numai 1 milion de noi imigranţi, faţă de Italia, care a înregistrat 700 mii noi imigranţi în anul 2006.

Potrivit datelor publicate în Raport, şi citate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, la sfârşitul anului 2006, în Italia erau înregistraţi 3.690.000 străini stabiliţi în condiţii legale, atât cetăţeni comunitari cât şi extracomunitari, cu 21,6% mai mulţi decât în anul precedent, şi o incidenţă de 6,2% în numărul total al populaţiei Italiei.

Deşi prezenţa imigranţilor se înregistrează pe întreg teritoriul Italiei, repartizarea pe regiuni este neomogenă. Astfel, potrivit raportului, din numărul total al imigranţilor prezenţi legal în Italia, 59,6% se află în regiunile din Nord (în termeni absoluţi, aproximativ 1,250 milioane, adică 33,7% în NV şi 1 milion, echivalent 25,9% din numărul total în NE), 26,6% în Centrul ţării (aproximativ 1 milion) şi 13,8% (peste 500 mii persoane).

De asemenea, ca structură a numărului de imigranţi, jumătate provin din Europa de Est, numărul anual de noi imigranţi majorându-se, în perioada 2000 – 2006, cu 14%, în timp ce numărul noilor proveniţi di Africa s-a diminuat cu 5%, iar a imigranţilor din Asia şi America a scăzut cu câte 2% anual.

Chiar şi în această structură, în toate regiunile Italiei fenomenul migraţionist este în continuă creştere. În numărul total de imigranţi aflaţi legal pe teritoriul Italiei, România deţine locul întâi, cu 555.997 persoane, reprezentând 15,1%, urmată fiind de Maroc şi Albania, cu 387.031, respectiv 381.011 persoane.

În Raport se menţionează că, din 10 imigranţi, cinci sunt est-europeni, patru sunt asiatici şi africani, iar unul este american. În acest context, se precizează că grupările naţionale au o evidentă vocaţie teritorială. Astfel, în regiunea Friuli Veneţia Giulia cetăţenii din ţările fostei Iugoslavii constituie aproximativ 25% din totalul populaţiei (concentrare justificată de vecinătatea geografică), în Liguria, 20% din imigranţi sunt cetăţeni ecuadorieni (ca o consecinţă a raporturilor dezvoltate ale regiunii cu America Latină), în regiunea Lazio, numărul filipinezilor şi al polonezilor este preponderent, în special la Roma.

Analiza cauzelor care au determinat imigrarea reliefează că o majoritate covârşitoare a imigranţilor (92,1%) sunt prezenţi în Italia pentru motive de muncă şi pentru reîntregirea familiei. Şi acestea se diferenţiază, ca pondere, pe regiuni, având în vedere proiectele individuale pe termen lung, multe dintre ele cu caracter definitiv pentru populaţia imigrantă. Astfel, Nordul Italiei continuă să fie principalul pol de atracţie pentru motive de muncă (58,9% din totalul la nivel naţional) în comparaţie cu Centrul (26,4%) şi Sudul Italiei (14,7%).

În privinţa prezenţei lucrătorilor imigranţi pe piaţa muncii din Italia, raportul subliniază faptul că, în 2006, rata de activitate era de 73,7%, respectiv cu 12% mai mare decât cel din rândul lucrătorilor italieni. De asemenea, rata medie de ocupare a străinilor în Italia era cu 9% mai ridicată decât cea a italienilor (67,3% faţă de 57,9%).

În ceea ce priveşte rata şomajului din rândul imigranţilor, aceasta înregistra un nivel mai ridicat cu 2% decât cea valabilă pentru lucrătorii italieni. Cauza acestui fenomen rezidă în diferenţa importantă înregistrată între rata şomajului feminin străin şi autohton (respectiv 13,4% faţă de 8,5%).

Circa 80% din totalul forţei de muncă străine prezente în Italia era constituită din persoane ce aveau vârsta sub 45 de ani: 8,8% între 15 - 24 ani, 35% între 24 - 35 ani iar 36% între 35 - 44 ani). De asemenea, aproximativ jumătate din totalul lucrătorilor străini aveau studii medii (40,4%) sau universitare (11,1%).

Din patru străini trei erau muncitori sau desfăşurau o activitate lucrativă necalificată. În ceea ce priveşte cele mai des întâlnite profesii în rândul muncitorilor străini din Italia, menţionăm: tâmplar, electrician, camionagiu, îngrijitor, menajeră etc.. În privinţa distribuţiei sectoriale a locurilor de muncă ocupate de străini, 40% dintre imigranţi lucrau în industrie, 20% desfăşurau o activitate de colaborator casnic, 20% lucrau în sectorul hotelier şi cel comercial şi doar 4% în sectorul agricol.

În anul 2006, la Institutul Naţional pentru Protecţie Socială (INPS) din Italia erau înregistraţi 2.194.271 imigranţi, din care 1.856.932 extracomunitari şi doar 337.339 comunitari.

Principalele ţări de provenienţă ale lucrătorilor străini erau: România, Albania, Maroc şi Ucraina. Mare parte dintre aceştia îşi desfăşurau activitatea în nordul ţării şi mult mai puţini în sud sau pe insule. Lucrătorii români erau concentraţi în special în regiunile Lazio, Piemonte, Sicilia şi Puglia şi mai puţin în Lombardia şi Emilia Romagna (28,8% lucrează în centrul Italiei şi doar 4,4% în sudul acesteia).

Aproximativ 58% dintre lucrătorii români erau bărbaţi, iar 42% femei. Cele mai multe angajări de imigranţi efectuate în 2006 în Italia i-au vizat pe lucrătorii români (15,6%).
Raportul evidenţiază faptul că, din cele 540.000 locuri de muncă stabilite prin decretul de contingente valabil pentru anul 2006, cele mai multe cereri, respectiv 131.664, au fost înregistrate în vederea angajării de lucrători români, urmate la o considerabilă distanţă de către cele pentru lucrătorii marocani (52.945) şi ucrainieni (35.200).

La nivelul anului 2004 salariul mediu al unui lucrător extracomunitar înregistrat la INPS era de 10.042 euro/an (837 euro/lună). Lucrătorii liber profesionişti primeau un salariu mediu mai ridicat (12.921 euro/ an, respectiv 1.077 euro/lună) în timp ce venitul mediu al lucrătorilor angajaţi era mai redus (11.537 euro/an) datorită ponderii veniturilor înregistrate de către aceştia în sectorul casnic şi în cel agricol (4.860 euro/an, respectiv 2.777 euro/an). Salariul mediu câştigat de o femeie imigrantă este de aproximativ 60% din salariul mediu obţinut de către un bărbat.

În anul 2006, conform datelor furnizate de Institutul Naţional pentru Protecţie împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor Profesionale (INAIL), au avut loc în Italia 927.856 accidente de muncă, din care 1.280 mortale. 32,9% dintre acestea au avut loc în Nord-Est, 28,5% în Nord-Vest, 19,7% în Centru, 13,2% în Sud şi doar 5,6% în insule. În Numărul accidentelor de muncă în care au fost implicaţi lucrători străini a fost de 116.150 (12,5% din total), din care 141 soldate cu decese (10,8% din total).

Ţinând cont de provenienţa lucrătorilor străini implicaţi în accidentele de muncă, pe primul loc se situează Marocul (22.601 cazuri, respectiv 19,5%), urmat de Albania (14.641 cazuri, respectiv 12,6%) şi de România (11.233 cazuri, respectiv 9,7%). În privinţa accidentelor soldate cu decesul lucrătorilor străini, pe primul loc se află România, cu o incidenţă de 0,24%, respectiv 30 de cazuri, urmată de Senegal (0,22%).

Conform datelor furnizate de Camerele de Comerţ, la 30.06.2007 existau în Italia 141.393 străini titulari de firme, cu 8% în plus faţă de 2006. Cei mai numeroşi erau marocanii (18%, respectiv 25.417), urmaţi de chinezi (13,5%, respectiv 19.140) şi români (11,3%, respectiv 15.942, cu peste 3.000 mai mulţi decât cei înregistraţi în 2006). Dintre românii titulari de firme în Italia, 72,6% îşi desfăşurau activitatea în întreprinderi mici manufacturiere, cu preponderenţă în domeniul construcţiilor.

Referitor la numărul minorilor imigranţi, raportul reliefează faptul că acesta este în continuă creştere, totalizând un număr de 665.626 peroane la sfârşitul anului 2006, cu 80.000 mai mulţi decât în anul precedent. Ca pondere, aceştia reprezintă 22,6% în numărul total al populaţiei imigrante, cu o rată de creştere de 6% faţă de anul 2005.

Analiza numărului de elevi străini înscrişi în anul şcolar 2006-2007 evidenţiază o creştere semnificativă în numărul total al elevilor, deţinând o pondere de 5,6%, respectiv 500.512 elevi. Cei mai numeroşi elevi străini provin din Albania, (15,6%), România (13,7%, respectiv 68.446 elevi) şi Maroc (13,6%). Creşterea numărului de elevi proveniţi din România a fost de 29,6% în anul şcolar 2006-2007 faţă de anul şcolar precedent, din punctul de vedere al ratei de creştere ţara noastră deţinând detaşat locul întâi.

La nivel regional, elevii cu cetăţenie română prevalează în Molise (20,5% din numărul total al elevilor străini), Piemonte (25,6%) şi Lazio (33,7%). În sistemul de învăţământ universitar, ponderea studenţilor de cetăţenie română în numărul total al studenţilor străini situează ţara noastră pe locul III, cu 1.630 studenţi (3,9%), fiind devansată de Albania, cu 10.543 studenţi (25,4%) şi Grecia, cu 5.020 studenţi (12,1%).

De subliniat că, datele statistice prezentate evidenţiază faptul că mai mult de o treime din cei 6.000 minori aflaţi neînsoţiţi pe teritoriul Italiei sunt români.

În ceea ce priveşte achiziţia de locuinţe, în anul 2006, tranzacţiile efectuate de către străini au avut o ponere de 14,4% în totalul tranzacţiilor de locuinţe în Italia, 50% din cererea exprimată de imigranţi provinind din rândul cetăţenilor albanezi şi români.

Referitor la aparteneţa religioasă a imigranţilor, Raportul prezintă, ca noutate, faptul că numărul străinilor ortodocşi (918.375, respectiv 24,9%) a depăşit numărul celor catolici (685.127, respectiv 18,6%), totalizând 48,6% în numărul total al imigranţilor înregistraţi în Italia la 31.12.2006.

De asemenea, se consemnează prezenţa unui număr semnificativ de musulmani (1.202.396), cu o pondere de 32,6% în numărul total al imigranţilor.

Din punctul de vedere al adresabilităţii către Centrele de Primire Caritas, 66% dintre solicitări provin din rândul imigranţilor. Între acestea, o pondere importantă este deţinută de către cetăţenii români (27,2%), marocani (13,2%) şi ucrainieni (7,1%).

În secţiunea referitoare la infracţionalitatea cu autor din rândul imigranţilor, se precizează că, începând din anul 2005, 16% din totalul infracţiunilor au fost comise de cetăţenii români, urmaţi de cei marocani (15,5%) şi albanezi (8,9%). De asemenea, în privinţa numărului de deţinuţi străini înregistraţi la 31.06.2007 pe teritoriul italian, Marocul se situa pe locul I, cu 3.326 deţinuţi, respectiv 21,2%, urmat de România , cu 2.267 deţinuţi, respectiv 14,5%, şi Albania, cu 1.897 deţinuţi, respectiv 12,3%.

În privinţa sumelor transmise în ţara de origine de către imigranţii rezidenţi în Italia, raportul menţionează faptul că ponderea acestora a crescut în 2006 cu 11,6% faţă de anul precedent, însumând un total de aproximativ 4,3 miliarde de euro. Se estimează că 36% din aceasta a fost transmisă în ţările asiatice, o treime în cele europene, în special în Europa Central-Orientală, în timp ce 17% a fost destinată statelor africane.

Statistica Caritas – Migrantes, pentru anul 2006, situează România pe primul loc din punctul de vedere al ţărilor de destinaţie a sumelor transmise de către imigranţi, cu aproximativ 777 milioane euro, urmată de China şi Filipine.

Un element de interes care atestă importanţa politică a prezenţei imigranţilor comunitari în Italia, a fost constituit de participarea a 6.313 votanţi la alegerile administrative – locale care au avut loc în mai 2007, din care 5.122 imigranţi români şi doar 750 polonezi.

Totodată, analiza contribuţiei imigranţilor, prin intermediul activităţilor desfăşurate pe piaţa muncii, evidenţiază, pentru anul 2006, din punct de vedere economic, un aport la PIB italian de 6,1%, încasările bugetare cu titlu de taxe şi impozite achitate de către străini totalizând 1,87 miliarde euro.

Giorgio Napolitano, preşedintele Italiei, a subliniat, în cadrul mesajului prezentat cu ocazia lansării Anuarului Statistic "Imigrare 2007", că "fără imigranţi, sistemul italian s-ar bloca", accentuând astfel importanţa străinilor prezenţi în Italia pentru motive de lucru.