Elisabeta Bologh, de 62 de ani, din Lupeni, este una dintre puţinele persoane care, deşi au necazuri cu nemiluita, încă mai cred în Dumnezeu şi sunt optimiste, transmite corespondentul AMOS News.

Bătrâna trăieşte singură într-o garsonieră din Lupeni, fiind imobilizată de aproape doi ani într-un cărucior cu rotile.Cu ochiul drept nu mai vede deloc, chiar dacă a făcut două operaţii, iar cu ochiul stâng vede ca prin ceaţă.

 

Băiatul ei, de 42 de ani, nu a vizitat-o de trei ani şi locuieşte într-un sat din comuna Dobra. Nici nu au vorbit foarte des, "fiindcă în satul lor nu este decât un singur telefon public. Şi acolo au telefon doar popa şi învăţătorul. Şi ce să facă, să se roage de toată lumea ca să vorbească cu mine?".

 

În prezent, nu-şi doreşte decât un cărucior, deoarece cel pe care-l are e aproape stricat şi mai vrea să fie operată încă o dată la ochiul drept.

 

 

Cât despre vecini, aceştia nu prea o ajută, dar are un frate care vine aproape zilnic pe la ea şi îi mai face cumpărăturile. "Eu am apelat la Loredana Dorneanu, care stă în apropiere - chiar vreau să îi spun numele - şi am rugat-o să îmi plătească facturile. I-am dat peste trei milioane şi ea aplecat cu banii mei şi dusă a fost. Am auzit că acum ar fi pe undeva prin Italia. Ce să fac? Să mă duc s-o caut prin toată Italia? O vede Dumnezeu şi atât", a spus bătrâna.

Însă persoană mai optimiste ca Elisabeta Bologh îţi este dat să întâlneşti foarte rar. Plină de viaţă, zâmbind întruna şi făcând glume, Elisabeta Bologh povesteşte oricui vrea să o asculte, despre cum a dat ea la lopată ani de-a rândul la mina Uricani, cum ştie contabilitate şi cum face donaţii la fiecare sfârşit de săptămâna la OTV. Şi îşi mai aduce aminte că în anul 2003, când a fost operată prima dată la ochiul drept, "cânta Albano în sala de operaţii şi îmi plăcea muzica aia, mă liniştea".

"Cazul Elisabetei Bologh a intrat în atenţia subfilialei de Cruce Roşie Lupeni în urmă cu puţin timp, solicitându-ne un cărucior cu rotile. Am întocmit un dosar pe care l-am despus la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Hunedoara, de unde sperăm să-şi primească căruciorul mult dorit. În plus, ea a mai primit ajutoare de urgenţă şi de la Primăria municipiului Lupeni, pentru a-şi cumpăra medicamente, care sunt destul de scumpe", a declarat Simona Hîrieaşu, directorul subfilialei de Cruce Roşie Lupeni.

Mai mult, Simona Hîrieaşu a mai precizat că pe lângă nevoile materiale, bătrâna mai are nevoi afective: "Singurătatea şi propriile probleme fac să-i fie şi mai grea viaţa de zi cu zi. Astfel, în urmă cu trei săptămâni, a trebuit să meargă la bancă, iar doi dintre voluntarii mei, Cătălin Ilyeş şi Valentin Ienea, au coborât-o pe braţe de la etajul trei până la maşină, au dus-o la bancă, după care au urcat-o acasă. Totodată, este o deosebită plăcere să stai de vorbă cu ea, fiindcă este o femeie cultă, citită şi chiar dacă astăzi este ţintuită într-un scaun cu rotile, nu a renunţat la lupta cu viaţa".