Exploatarea minieră Paroşeni este cea mai "modernă" unitate din Valea Jiului, fiind mecanizată în proporţie de peste 90%. Însă utilajele datează dinainte de 1989, iar lipsa pieselor de schimb i-a împins pe mineri să improvizeze pentru a-şi desfăşura activitatea. AMOS News vă prezintă realitatea vieţii subterane a unor oameni stigmatizaţi de societate ca huligani şi beţivi.

Pentru cei mai mulţi, minerii nu sunt nimic altceva decât o gloată de huligani, de nemernici, de oameni care beau până cad laţi, care îşi bat nevestele şi copiii. În plus, mai sunt catalogaţi drept oameni foarte violenţi, cu un limbaj trivial, fiind consideraţi vinovaţi pentru toate relele de la mineriade.

Însă oare câţi dintre cei care acuză au coborât măcar o singură dată în subteran. Câţi au fost curioşi să vadă cum se lucrează, în ce condiţii şi care este starea de spirit a oamenilor care ştiu sigur că intră în şut, însă nu sunt la fel de siguri că vor ieşi din nou la suprafaţă, să se bucure de lumina soarelui.

"Orizontul 300, stratul III, blocul VI, abataj frontal mecanizat, panoul 4, felia I, brigada Mihai Vereş", la 315 m sub pământ, este considerat locul unde se munceşte cel mai mult, dar se câştigă şi cei mai mulţi bani.

Pentru oamenii obişnuiţi, subteranul înseamnă întuneric, frig şi praf mult. La acestea se mai adaugă şi bălţile, benzile transportoare de care nu te poţi apropia, maşinăriile care fac un zgomot infernal, precum şi nelipsiţii şobolani dolofani, de mărimea unei pisici siameze. Şobolanii sunt prietenii cei mai buni ai minerilor, mai ales când e vorba de împărţit suplimentul adus de acasă sau de la cantina unităţii miniere.

"Dacă oamenii ar avea ocazia să vadă condiţiile în care lucrăm noi, poate că nu ne-ar mai judeca aşa de aspru. Eu lucrez de 17 ani la mină. Am o fată de 15 ani, dar, dacă aş fi avut băieţi, sub nicio formă nu i-aş fi lăsat să lucreze aici. E o muncă îngrozitoare şi nu merită toţi banii din lume", a declarat Fodor, miner de meserie.

Întrebaţi dacă merită să prestezi această muncă, unii lucrători, mai curajoşi din fire, au explicat: "Cum să merite? Banii sunt puţini pentru ce facem noi aici. Şi condiţiile nu sunt din cele mai bune. Eu muncesc de 15 ani şi tot ajutor de miner sunt, în timp ce colegul meu lucrează de 17 ani şi nu a avansat deloc. Tot vagonetar a rămas. Să vină domnii de la Guvern, care nu fac nimic altceva în afară de burtă şi să dea la sapă jumate de oră. Şi, după aia să mai spună că luăm bani mulţi fără a-i merita".

La abataj se lucrează cu o combină care a fost adusă dinaintea Revoluţiei. "A fost adaptată, aducându-i-se unele modificări de către cei din echipa minei. Aşa se întâmplă cu multe maşinării de-ale noastre. Multe au fost aduse din fosta Uniune Sovietică sau din alte ţări, iar acum fabricile din care au ieşit nu mai există, deci nu mai găsim nici piese de schimb. Dar angajaţii noştri au găsit soluţii la toate şi acum sunt funcţionabile", a declarat, pentru AMOS News, Gabriel Jurcan, directorul EM Paroşeni.

Brigadierul Mihai Vereş a explicat că, în subteran, la depărtare, minerii comunică în special prin semnale luminoase. "Dacă rotesc lumina lămpii, transportorul în care este cărbune se opreşte. Dacă lumina se mişcă în sus şi în jos, transportorul este dat înapoi. Iar semnalul dreapta-stânga înseamnă că poate fi dat drumul la transportor. Suntem departe unul de celălalt şi nu putem striga", a spus el.

Deşi munca în subteran nu este deloc uşoară, minerii ştiu să glumească, să fluiere, sau să cânte în timpul şutului, scăpând când se lovesc câte o înjurătură la adresa vreunui sfânt preferat sau a vreunei rude de sex feminin a colegilor.

"De multe ori, dacă stai mult cu ei în subteran, îţi dai seama care este nivelul de trai al unui angajat după suplimentul pe care şi-l aduce de acasă. Şi, mai este ceva. Când se termină şutul, se înghesuie toţi să iasă cu prima colivie. Doar ştiu că vor ieşi de acolo cu sau fără cinci minute întârziere. Dar nu mai au stare, şi când se apropie de suprafaţă şi de lumina soarelui, îi auzi cum încep să glumească şi să râdă la vederea luminii", a precizat directorul.