Ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, IULIU WINKLER, a acordat
directorului Agenţiei AMOS NEWS, Octavian Andronic, un interviu pe care vi-l
prezentăm în continuare.
• „Economie bazată pe creştere” – un proiect finanţat de
Banca Mondială, racordează 256 de comune şi localităţi mici la o reţea
informaţională naţională.
• Şedinţele comune de guvern româno-maghiare au dat semnalul
politic al parteneriatului dintre cele două ţări.
• Vom demara un proiect operaţional transfrontalier de 240
milioane de euro pentru patru judeţe româneşti şi patru maghiare.
• Guvernul maghiar este interesat de proiectul „Nabucco”.
• Uniunea Europeană va finanţa proiecte din domeniul
comunicaţiilor şi tehnologiei în valoare de 550 de milioane euro.
• S-a înfiinţat Agenţia pentru Serviciile Societăţii
Informaţionale-ofertant guvernamental de servicii în domeniul e-guvernării şi e-administraţiei.
Octavian Andronic: Domnule ministru, sunteţi de 4 luni şi ceva la
Telecomunicaţii, care credeţi că este evenimentul cel mai important care s-a
întâmplat în această perioadă scurtă de mandat?
Iuliu Winkler: Mi-aţi pus o întrebare grea. Un eveniment important şi la care
ţin foarte mult este cel care se va întâmpla mâine (n.red.:marţi), şi este legat
de un proiect pe care l-a pornit predecesorul meu, ministrul Nagy Zsolt, un
proiect finanţat şi construit în colaborare cu Banca Mondială. Este proiectul „Economie
bazată pe cunoaştere”, el constă în esenţă în racordarea comunelor şi
localităţilor mic urbane, localităţi sub 30.000 de locuitori, la nişte reţele
electronice locale, care înseamnă informatizarea şi legarea într-o reţea
informaţională a primăriei comunei sau localităţii, a celei mai importante şcoli
gimnaziale, a bibliotecii publice din localitate şi a unui punct de acces public
la internet. Este o locaţie în care există tehnica, infrastructura
informaţională şi accesul la internet şi în care cetăţenii din comună se pot
adresa fie pentru a obţine informaţii, pentru a purta corespondenţă, pentru a
vorbi la telefon şamd. Sunt 256 de comune beneficiare ale acestui proiect în
România. Tot proiectul va fi terminat până în jurul datei de 15 decembrie, deci
până la jumătatea lui decembrie terminăm toată infrasctructura proiectului.
Marţi, într-o comună din judeţul Giurgiu, vom fi prezenţi pentru o primă
inaugurare .Este un pas din proiect, este infrastructurat totuşi de 246
localităţi, este o sumă importantă, practic acoperim aproape 2 milioane de
cetăţeni ai României cu acest proiect. Cunoaşteţi cu siguranţă problema
decalajului digital, care este foarte importantă, în toate ţările din estul
Europei, noile state membre ale Uniunii Europene, diferenţa enormă între şamsa
pe care o primeşte un om sau o comunitate dacă e în mediul rural şi diferenţa
faţă de comunităţile urbane care sunt mult avansate posibilităţile la acces la
cunoaştere, pentru că informaţia, evident, însemnă cunoaştere. Proiectul e mai
amplu, deci acum terminăm partea de infrastructură, în următorii doi ani lucrăm
cu acele comunităţi, să-i ajutăm, deci partea de infrastructură pare grea şi
costisitoare dar este cea mai simplă. Partea cea mai grea…
Octavian Andronic: …este să-i înveţi pe oameni să ajungă acolo, să-şi creeze
necesităţile pe care le oferă…
Iuliu Winkler: Exact asta dorim să facem, practic să schimbăm mentalităţile în
acele locaţii, şi eu am o mică teorie a mea, vis a vis de competitivitate. Ştiţi,
cuvântul cheie în Uniunea Europeană este competitivitate, e foarte clar, şi de
obicei ne referim la competitivitatea companiilor, firmele trebuie să fie
competitive. Ne referim la competitivitatea indivizilor; un individ bun care e
bine pregătit, o persoană bine pregătită, cu studii, cu capacitatea de a vorbi
limbi străine, este competitivă. Eu aş defini competitivitatea la nivelul
comunităţii. Comunitatea în ansamblul ei e competitivă dacă administraţie este
eficientă, dacă primarul este bine pregătit şi cu bune intenţii, dacă firmele,
indiferent dacă sunt mici meşteşugari, că sunt asociaţii familiare, pentru că la
sat sigur că e vorba de manufactură sau e vorba de mici întreprinderi, IMM-urile
în general, şi asociaţii familiare. Dacă acelea sunt competitive e vorba de – şi
se vorbeşte mereu - despre accesarea fondurilor europene. Păi, cum să atragi
fonduri europene dacă tu nu ai informaţie şi nu ai posibilitatea…
Octavian Andronic: Să afli despre asta…
Iuliu Winkler: Şi dacă afli, cum să faci proiectul. Deci trebuie să te ajute
cineva, să te ia de mânuţă şi să te ghideze în a scrie proiectul. Toate acestea
sunt mai uşoare dacă ai acces la Internet, dacă ai acces la informaţie, şi
astfel eu cred că această parte inportantă face parte din infrastructură, însă
munca noastră în următorii doi ani, fiindcă proiectul acesta se încheie în 2009,
2010 chiar, munca noastră cu aceste comunităţi în următorii doi ani va fi foarte
importantă şi noi cred că vom avea succes.
Octavian Andronic: Se vorbeşte destul de des, sau mai des decât ar fi nevoie,
despre decalajul dintre noile naţiuni ale U.E şi fondatorii sau cei de mai de
mult. Acest decalaj nu este implacabil şi dacă există o cale de a-l reduce, de a
aduce lucrurile mai aproape, atunci aceasta este cea pe care aţi evocat-o şi cea
care ne permite să sărim, să sărim etape şi să ajungem mai aproape de ceea ce
înseamnă civilizaţie europeană.
Iuliu Winkler: Eu mă situez între politicienii care nu agreează ideea Europei cu
două viteze, ideea Europei cu două grupuri. Sigur că uneori există o evidenţă a
distanţei care ne separă de fondatori. Această distanţă însă trebuie diminuată
repede, şi nu ajung banii pentru acest lucru. Deci fonduri structurale,
dezvoltăm, modernizăm România, mă refer la infrastructură, mă refer la economia
care este, indiferent de criticile din ultimele săptămâni, sunt pericole reale,
deci nu le neg, dar în acelaşi timp sunt convins că o să avem echilibrul de a le
depăşi, de a nu intra în capcanele acestora şi e bine că vorbim de ele, însă
ceea ce e vicios sunt mentalităţile, sunt oamenii.
Octavian Andronic: Dle ministru, aţi participat zilele trecute, la forumul de
afaceri româno-maghiar, de la Sibiu. Parteneriatul dintre ţara noastră, şi ţara
vecină, Ungaria, este de fond, dovadă şi şedinţele comune ale celor două guverne.
Ce anume din strategia fostului ministru Nagy aţi preluat în această direcţie şi
unde vreţi să dezvoltaţi acest parteneriat şi această strategie?
Iuliu Winkler: Aş face o introducere referitoare la fosta mea muncă, de ministru
al Comerţului, şi aş spune că într-un mod oarecum natural relaţiile cu
Debreczenul şi Gyula au crescut foarte mult în ultimii 3-4 ani de zile. Acest
mod natural nu înseamnă, totuşi, că este unul întâmplător şi nestimulat, şi cred
foarte mult că şedinţele comune de guvern au dat acel semnal politic al
parteneriatului.
Octavian Andronic: Al unei relaţii istorice..
Iuliu Winkler: Al unei normalizări, a întoarcerii cu faţa către viitor, pentru
că dacă rămânem cu faţa spre trecut, ne va fi foarte greu sau imposibil să
depăşim anumite tare. Dacă ne întoarcem cu faţa spre viitor, atunci noi, România,
şi noi cetăţenii români-români sau cetăţenii maghiari, sau cetăţenii români de
etnie maghiară din România, cu toate comunităţile din România ne dăm seama că de
fapt noi am aderat la U.E.,iar geografia ne trece prin Ungaria – pentru asta
avem nevoie de proiecte de infrastructură consistente- şi ele au fost discutate
săptămâna trecută la Sibiu, de proiecte din domeniul dezvoltării regionale la
frontieră, deci proiecte comune transfrontaliere, şi au fost discutate poiecte
de acest gen. Avem un prim proiect operaţional conceput de cele două guverne,
român şi ungar, care este programul naţional de cooperare teritorială, el e
depus la Bruxelles, şi aşteaptă semnătura Comisiei Europene şi este un exemplu
extraordinar pentru că este un program conceput de două ţări vecine, împreună,
de două guverne care cooperează şi vom avea de acolo finanţări de circa 240 de
milioane de euro. Pe care le vom vom folosi şi sunt împărţite la 8 judeţe: patru
judeţe din România: Timiş, Arad, Bihor şi Satu Mare, şi cele patru judeţe
frontaliere ale Ungariei. Un lucru foarte important, fiindcă vom avea acolo
nişte efecte de sinergie. Trecând la partea de comunicaţii, tot din ce colegul
şi prietenul meu Zsolt Nagy a început, eu mă străduiesc să continui şi toate
proiectele – nu fac parte dintre acei politicieni care cred că începe cu ei
lumea.
Octavian Andronic: E o boală atât de răspândită.
Iuliu Winkler: Eu am găsit un minister cu proiecte bogate, proiecte interesante,
m-am străduit să le preiau pe toate, unele erau într-o oarecare stare de blocaj
din motive evidente, pentru că în ultimele luni, iunie-iulie, fiind lipsă de
conducere, practic, la nivelul ministerului,a fost un blocaj mai degrabă decât o
paralizie, dar o încetinire a unor proiecte, dar m-am străduit să le deblochez,
să le pun în rol, am semnat şi punem în aplicare un plan comun de acţiune în
domeniul comunicaţiilor şi IT, am constituit un grup de lucru pentru IT şi
comunicaţii în cadrul Comisiei Mixte de Cooperare Economica între guvernele
României şi Ungariei. Această comisie mixtă aţi spune că este formal, dar nu
este formal, mediul de afaceri este totuşi foarte sensibil la semnalul politic.
Şi atunci când un grup de lideri conduşi de doi miniştri, unul din guvernul
maghiar şi unul din guvernul Românie,i se aşează şi experţii, un grup de 20-30
de persoane, însoţesc pe miniştri şi discută, se întâmplă acest lucru anual,
între România şi Ungaria, atunci spre exemplu domeniul energetic, şi poate
exemplul cel mai flagrant este acesta, proiectul „Nabucco”, care este un proiect
foarte bine cunoscut. Ungaria, multă vreme, până în prima parte a acestui an, a
fost, ca să fiu elegant, a fost indiferentă la acest proiect, favorizând un alt
proiect propus de partea rusă, care este un proiect direct de alimentare, de
construire a unei conducte între Rusia, cu traversarea Ungariei şi sosire în
Austria prin Europa centrală. După negocieri şi discuţii care au fost
îndelungate şi greoaie, într-un an, un an şi jumătate, acum, la şedinţa comună
dintre cele două guverne şi înainte, la şedinţa Comisiei de Integrare Economică
care a avut loc cu trei săptămâni înaintea şedinţei de guvern comune, partea
ungară şi-a schimbat poziţia, declarând că este interesată să participe activ în
proiectul „Nabucco”. Este un lucru bun pentru economia României, este o problemă
comună a Ungariei şi a României. Şi în Ungaria există o mare diferenţă între sat
şi oraş din punct de vedere al comunicaţiilor şi al accesului la informaţie.
Sigur, la noi problema este de o altă dimensiune pentru că România are dacă
gândim bine 8 milioane de locuitori în mediul rural. Deci 8 milioane înseamnă
două Croaţii, 8 miloane e aproape Ungaria, adică e o altă dimensiune. Am avut,
şi Nagy Zsolt a dezvoltat un proiect – un exemplu de proiect pe care vreau să îl
continui, un proiect legat de înfiinţarea unor puncte de acces la internet în
mediul rural în România, pentru comunităţile maghiare. Şi acest proiect se
circumscrie unui proiect ţintit pentru comunitatea maghiară din România şi cea
românească din Ungaria. Avem un asemenea proiect şi am ajutat şi noi la vremea
respectivă, acum doi ani de zile, cu o donaţie de softuri şi programe
educaţionale. Comunitatatea românilor din Gyula şi din zona respectivă, pe care
eu întâmplâtor o cunosc foarte bine…
Octavian Andronic: Şi mie mi-e cunoscută…
Iuliu Winkler: …şi am colaborat cu ea din vremea când eram subprefect în judeţul
Hunedoara, îm anii 1999-2000. Proiectul la care mă refer, care este legat de
Transilvania, cuprinde 150 de comunităţi, există deja 150 de puncte de acces la
internet şi puncte de informare publică. Evident că ele, în comuna sau în satul
în care există comunitate maghiară şi românească, evident că nu se dădeau doar
maghiarilor, se dădeau comunităţii satului, este evident acest lucru. Aceste 150
de puncte există, ele funcţionează în 150 de comune din Transilvania. Proiectul
a fost finanţat de partea ungară cu circa un milion de EURO, în cei doi ani care
au trecut, 2006-2007. Pentru 2008 dorim în primul rând o finanţare legată de
conţinutul, deci dorim să îmbogăţim conţinutul, să venim cu proiecte, cu
programe, să ajutăm oamenii să scrie proiecte cu finanţare europeană, partea
ungară ne poate ajuta forte mult pe cei care suntem aparţinători la două culturi,
şi cea maghiară şi cea română, vorbitori de ambele limbi, pentru că există
proiecte care acolo au fost de succes, mici proiecte pentru meşteşugari, doar
pentru valorificarea proiectelor agricole, şi aşa mai departe care le primim ca
model şi care pot fi adaptate cu o mică schimbare, dar sigur că este un avantaj.
Evident, ele vor trebui traduse în limba română dar este un punct de pornire
pentru micul întreprinzător din acea comunitate.
Octavian Andronic: Se pare că pentru noi marea piatră de încercare a acestor
demersuri rămân aceste proiecte şi oamenii care ştiu să le facă. Deci, cred că
noi am mers foarte mult pe ideea că oricine ar trebui să facă proiecte, nu e
adevărat.
Iuliu Winkler: Este fals.
Octavian Andronic: Este fals. Adică trebuie să ai un personal specializat şi
trebuie să creezi această categorie pe care să poţi conta oricând.
Iuliu Winkler: Noi am început, şi dacă pot aici să fac un comentariu şi să vă
dau o informaţie, Ministerul Comunicaţiilor va beneficia de venituri
substanţiale în anii care urmează, sunt în total 380 milioane de EURO, care
completaţi cu contribuţiile proprii trec de jumătate de miliard de EURO, cam 550
de milioane, sume de finanţare a unor proiecte din domeniul comunicaţiilor şi
tehnologia informaţilor. Vor fi aici finanţabile proiecte pentru companii, deci
pentru IMM-uri în special – ne adresăm lor în primul rând, pentru asociaţii
neguvernamentale, deci şi acest domeniu dorim să-l atragem cu aceste finanţări,
ca beneficiar, şi altă categorie pentru administraţia publică. Pentru anul
următor, deci pentru 2008, deja avem şi sumele previzionate, circa 50- 54 de
milioane pentru companii şi IMM-uri şi ONG-uri şi 108 milioane pentru
administraţia publică. Am început o acţiune de popularizare, chiar azi un coleg
de-al meu, secretar de stat, a fost la Cluj la Camera de Comerţ pentru a
prezenta acolo întreprinzătorile posibilităţile de acces la fondurile europene
şi în toată această acţiune a noastră de fapt avem nevoie de beneficiari foarte
mulţi.
Octavian Andronic: Exact.
Iuliu Winkler: …la faţa locului, pentru că altfel…Site-ul MCTI este unul complet,
conţine multă informaţie, este la zi, încercăm să fim la zi, dar nu este
suficient. Trebuie aceeaşi informaţie pusă pe suport de hârtie, sau pe un
CD-ROM, sau pe un DVD întreprinzătorului la el acasă, în judeţele respective, un
altfel de impact pentru că întâlnindu-te cu aceşti beneficiari, fie că e
administraţie publică, fie că sunt întreprinzători, le dai ocazia să întrebe, şi
să le răspunzi întrebărilor pe care ei le pun.
Octavian Andronic: Dle ministru, s-a vorbt foarte mult, se vorbeşte acum despre
acest i 2010. Cum arată o piaţă deschisă şi stabilă în comunicaţii raportată la
realitatea românească?
Iuliu Winkler: Noi aparţinem deja, din ianuarie 2007 unei pieţe comune. Piaţă
comună din mai multe puncte de vedere acum, iată, pentru că ştiţi foarte bine,
există acele domenii pe care Uniunea Europeană le reglementează la nivelul
Uniunii, spre exemplu comerţul, politica comercială a statelor membre nu mai
este independentă, există o politică comercială comună a statelor membre. Acum
se pare că se tinde din ce în ce mai mult şi în alte sectoare către politici
comune, lucru care ar putea fi bun sau rău pentru România, şi aici trebuie să
distingem foarte bine. O politică comună spre exemplu, cum a încercat
preşedinţia germană, în prima parte a lunii acesteia, deci să reîncâlzească
subiectul fiscalităţii comune în U.E. ne este evident defavorabil în acest
moment, adică noi mai avem nevoie de 5-6 ani de zile, poate chiar mai mult în
care să păstrăm avantajul competitiv care ni-l oferă cota unică de impozitare
care să consolideze mediul de afaceri. În comunicaţii la fel, în 13 noiembrie,
comisarul european de profil pentru media şi comunicaţii, doamna Vivianne
Reading, a dat publicităţii un proiect, care este un proiect foarte complex, de
reglementare, să zicem unitară, sau de avans către o reglementare unitară a
pieţei comunicaţiilor în U.E., se propune crearea unui reglementator unic în U.E.
pentru piaţa comunicaţiilor, subiect pentru care, noi am primit, evident,
documentele în urmă cu câteva zile, pentru că este un eveniment foarte recent,
în 29 noiembrie voi fi la Bruxelles la o întîlnire ministerială pentru a discuta
acest subiect. Suntem acum în evaluarea acestor documente, ne vom întâlni în
zilele următoate atât cu mediul de afaceri, cu operatorii importanţi, cît şi cu
autoritatea de reglementare în domeniul comunicaţiilor, cu ANRCTI, pentru a
vedea impactul acestei propuneri asupra pieţei naţionale, să spunem a României
în acest domeniu, şi pentru a vedea care va fi poziţia României vis a vis de
propunerea făcută de U.E. În general noi am avut poziţii legate de liberalizarea
pieţei, de favorizarea independenţei reglementatorului vis avis de minister sau
de prlament, deci reglementatorul trebuie să fie în domeniul comunicaţiilor şi
IT-ului o entitate independentă, acesta a fost şi sensul deciziei Parlamentului
de acum două săptămâni, de a trece sub control parlamentar al ANRCTI,
autoritatea reglementatoare, practic autorităţile independente cu adevărat sunt
cele sub control parlamentar. Sigur că este o problemă constutuţională acolo,
care va trebui decisă, preşedintele a retrimis spre anliză textul legii, de fapt
ordonanţă de urgenţă a guvernului care apoi a trecut îm dezbaterea parlamentară,
dar important este că în aceşti trei ani care au trecut, să spunem 2004-2007,
s-au făcut paşi foarte importanţi – am infiinţat o agenţie în subordinea
ministerului, care este Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale, SSI,
de curînd au avut loc concursuri şi acum se constituie această agenţie care va
fi un ofertant de servicii pe piaţă, un ofertant guvernamental de servicii în
domeniul e-guvernării şi e-administraţiei, chestiune în care suntem puţin încă
într-o lipsă de decizie, toţi actorii guvernamentali sunt comştienţi că trebuie
făcut, toţi au idei cum să facă, dar lipseşte sincronizarea, coordonarea dintre
entităţile guvernamentale. Deci am făcut paşi de a scoate serviciile, pentru că
această agenţie este compusă dintr-o parte a actualei autorităţi de reglementare.
Deci reglementarea…care să iasă din structura ei, deci ceea ce înseamnă
activitate, servicii pe piaţă va fi o nouă entitate, e deja o nouă entitate
pentru că e constituită, reglementatorul rămănînd doar cu funcţia lui naturală
de reglementare şi de asigurare a echilibrului pe piaţă, pe de o parte, şi
asigurarea evidentă a implementărilor politice.
Octavian Andronic: Ce se întâmplă, care sunt primele consecinţe ale deciziilor
luate în cadrul Comisiei Europene, referitor la comunicaţiile mobile în spaţiul
european, la roaming? Se simte deja, există ceva?
Iuliu Winkler: Eu cred că efectul aderării României la U.E. încă nu s-a făcut pe
deplin simţită; tarifele – desigur, dacă vorbim despre tarife după aceea vorbim
despre salariile din România, sigur, e o chestiune firească, dar, pe de altă
parte fiind o piaţă concurenţială şi o piaţă în care operatorii mari nu sunt
operatori naţionali, sunt operatori regionali, sau supranaţionali, în orice caz,
este foarte important pe de o parte conţinutul ofertei pe care operatorul o
face, şi calitatea ofertei făcută de operator, preţurile care să fie aliniate şi
concordante cu acest coţinut şi cu această calitate. Pe de altă parte este
concurenţa, fără de care nu vei ajunge la un echilibru al preţurilor şi la o
chestiune comparabilă cu ce se întâmplă îm U.E. Eu cred că se va înainta, sigur,
nu mă refer la săptămâni sau luni, dar perspectiva este una de aliniere a
preţurilor, iar perspectiva este una de scădere a preţurilor unor servicii cum
ar fi roaming, şi acesta e şi unul dintre sensurile demersului comisarului
pentru media şi comunicaţii, si anume dacă este o piaţă unică, atunci ea trebuie
să acţioneze ca atare. Scăderea tarifelor de fapt unifică piaţa. Unifică piaţa
şi stimulează cererea. Sigur că nu vei mai fi prudent să comunici în alte ţări
de teama tarifului de interconectare îţi vei conduce afacerea normal.
Octavian Andronic: Dle ministru, aţi efectuat recent un studiu asupra plăţilor
online a taxelor şi impozitelor. Trebuie să constatăm că multe dintre problemele
noastre care ţin de birocraţie şi corupţie se datorează şi acestui lucru. In
eficienţa rezolvării care să ia lumea de la coadă şi s-o aşeze într-un cadru
normal. Care au fost concuziile principale ale acelui studiu şi ce decizii va
determina el din partea dvs.?
Iuliu Winkler: Noi încercăm din răsputeri, ca să mă exprim aşa, să-i convingem
pe colegii noştri din ministerele guvernului României, să creăm împreună un soi
de coordonare a informatizării şi a construirii de e-guvernare şi e-administraţie
în România. În lipsa acestei coordonări suntem în situaţia de astăzi, în care,
neasigurâmdu-se accesul la bazele de date, construite de fiecare dintre
ministere, ele nu sunt interconectabile şi atunci este foarte greu de a construi
sisteme naţionale prin care contribuabilli, fiindcă de data asta îi privim ca
contribuabili, precum cetăţenii României, să poată avea acces la servicii online
de plăţi de taxe, impozite, pentru înscrieri, pentru toată formularistica din
România, pentru cereri, pentru diverse taxe locale, tot soiul de obligaţii care
generează birocraţie. Acum situaţia este în continuare aceea a avansării pe
proiecte proprii, deci ministrul Administraţiei şi Internelor pe partea de
evidenţă a populaţiei, pe parte de stare civilă şamd. Ministerul Finanţelor şi
ANAF-ul pe partea de taxe şi impozite, plăţi şamd construiesc sisteme, ele sunt
foarte bune, luate individual şi fiecare, dar nu interconectează, iar efortul
nostru este de a convinge Ministerul Justiţiei, se poate da ca exemplu,
Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, şi foarte important dacă nu mergem către
e-learning, către e-educaţie, care iarăşi nu este o simplă chestiune de a
construi o reţea, şi de a da nişte programe. Trebuie să educi în primul rînd pe
cel care educă, să-l convingi pe educator, fie că e educator, profesor, nu
contează, de la învăţământul primar la nivelul universitar, să-l convingi de
avantajele evidente ale sistemelor moderne de învăţământ şi apoi să-l califici
după ce l-ai convins că e ok, să-l convingi să folosească şi apoi să predea.
Deci sunt nişte procese care cer puţin timp. Care cer puţin timp, însă paralel
cu asta este nevoie de un fel de decizie unică. Încă nu s-a luat această decizie
unică de a implementa sistemele. Eu sper că presiunea care creşte va determina
această decizie în scurt timp.
Octavian Andronic: Nu mai există alternativă la ea.
Iuliu Winkler: Nu va fi! Nu va fi alternativă, într-adevăr, şi dacă vrem să avem
într-adevăr…Acum s-a vorbit mult, de exemplu, de modelul austriac. În U.E. se
pare că, într-adevăr, modelul austriac de e-guvernare este unul dintre cele mai
eficiente, eu nu cred că trebuie să trecem oceanul în a căuta modele, pentru că
s-a vorbit de model corean, de alte chestiuni din estul…
Octavian Andronic: Ăsta e lângă noi şi îl avem la îndemână.
Iuliu Winkler: Da, e şi o altă mentalitate, totuşi, societăţilor din Est cred eu
că sunt mult mai discipinate şi mult mai uşor de adus către obligativitatea
efectuării unor operaţiuni, sau a unor activităţi. Cred că suntem pregătiţi din
punct de vedere tehnologic, pregătiţi din punctul de vedere al operării cu acest
fel de sisteme, două lucruri trebuie să facem, foarte importante: să decidem
asupra interconectivităţii şi asupra modelului unic la nivelul ţării. Doi, să
educăm cetăţeanul, adică utilizatorul. Să educăm utilizatorul şi nu-l putem
educa decât arătându-i că există un sistem funcţional şi care-i va uşura viaţa.
