Comentariu realizat de Alexandru RUŞI - Imaginile decupau, cu precădere, faţa tinerei disperate care nu era în măsură să ofere un răspuns inteligibil întrebărilor adresate de poliţistul rutier! Ce se întâmplase? Până în urmă cu câteva minute în autoturismul de lux şapte tineri, fete şi băieti, se simţiseră bine, erau deja încălziţi de ceva alcool consumat în discotecă şi, acum, în timp ce acul spidometrului urca şi depăşea cifra de 100 km/oră, continuau să discute, să râdă, să se simtă bine!

Şapte persoane, fete mai slăbuţe dar parfumate şi elegant îmbrăcate, baieţii mai robuşti, înghesuite în limuzina încăpătoare dar totuşi… ?! Atmosfera era una de sărbătoare, de lepădare, totală şi profundă, de orice grija pământeană! Nimeni nu observa însă că viteza era în creştere, cu mult peste limita permisă. A ajuns la 160 km/h şi brusc, totul s-a rupt, s-a frânt, s-a spuberat! Un grad, ori poate mai puţin, răsucit volanul către dreapta şi, la viteza menţionată, autoturismul s-a deplasat câţiva metri şi, a izbit în plin copacul de pe marginea drumului!

Din şapte, trei au fost făcuţi pachet de durere, sânge, oase rupte, viscere zdrobite, cranii sângerânde dar, minune, încă în viaţă! Doi au murit pe loc. Tânără şi blonduţă, şoferiţă, a scăpat nevătămată! Doar cu imaginea de coşmar a ceea ce a fost în stare să facă! Nu cred că a urmărit vreodată o emisiune tv. de circulaţie pentru a afla că viteza te poate salva, este drept, dar te şi poate ucide! Cam în proporţie de 36 – 38 la sută din totalul accidentelor unui an! Cât de curioasă este viaţa, într-o fracţiune de secundă te transformă din om, din tânără frumoasă, plină de şarm, inteligentă şi cu un viitor promiţător, într-un număr de dosar penal şi poate, cine ştie, în număr purtat în penitenciar ca deţinut de drept comun pentru ucidere din culpă a mai multor persoane în cadrul unui accident de circulaţie produs pe fondul vitezei şi, ceea ce constituie o agravantă serioasă, a consumului de băuturi alcoolice! Plânge râsul discotecii! Ciudat amestec de rău cu bine, de râs gâlgâit şi tineresc cu hohotul plânsului disperat, izvorât din prea plinul momentelor de coşmar care s-a declanşat odată cu producerea accidentului! Într-un fel am fi nedrepţi cu fata blondă dacă nu am induce în ecuaţia responsabilităţii şi complicitatea celor din maşină! Nimeni dintre foştii pasageri ai acesteia nu a avut curajul să-i tempereze avântul şoferesc înainte de a se fi produs nenorocirea! Nimeni nu s-a gândit că aşa ceva ar putea să li se întample tocmai lor! Acum părinţii vor suporta  toate urmările, durerea, disperarea, neînţelegerea, uimirea, nedreptatea, sentimente amestecate dar care sunt pe deplin omeneşti, justificate şi, mai ales, fără o cât de mica explicaţie care să ofere un sâmbure de justificare a ceea ce s-a întâmplat!

De regulă, în procedura derularii anchetei de natură penală într-un asemenea caz, rudelor apropiate ale celor decedaţi ca şi victimelor aflate în stare gravă şi foarte gravă, după o oarece perioadă de liniştire a situaţiei li se pun două întrebări pe cât de simple pe atât de neliniştitoare pentru cea care a produs acest carnagiu.

Prima întrebare sună cam aşa “cereţi trimiterea în judecată a celei care a provocat accidentul în urma căruia baiatul dvs. sau fiica dvs. au fost grav răniţi ori au decedat?” Urmează cea de-a doua “Aveţi pretenţii de natură materială de la autoarea accidentului?”. Lacrimile şi disperarea au uscat ochii şi sufletul părinţilor după cel sau cea disparută ori adusă în stadiul de legumă pentru tot restul vietii şi, acum ei simt o ură neîmpăcată împotriva celei care i-a nenorocit!

Pentru tot restul vieţii lor! Vor răzbunare, cer răzbunare, au nevoie de răzbunare! Şi, din nou, în străfundul sufletului tinerei criminale, după râsul din discotecă, răsună groaza dată de impactul cu masa lemnoasă a copacului de lângă şosea, în acea noapte de noiembrie 2007, noapte care i-a pecetluit soarta pentru totdeauna! Mare păcat, măi copii! Mare şi nemăsurat păcat să crezi că viaţa este numai un râs şi o distracţie! Să nu înveţi, mai ales din păţaniile altora care au trecut prin aşa ceva! Ehei, măi copii ai disperării, totul se plăteşte pe lumea asta. Mai devreme sau mai târziu! Fericiţi educatorii şi făcătorii de bine care au auditoriu ce se apleacă şi asculta exemplele vieţii, învaţă şi evită relele de care suntem înconjuraţi la tot pasul! Până şi noapte de Ajun a fost maculată de accidente în urma cărora alţi oameni au murit sau au fost grav răniţi! Aşadar, lecţia dură a vieţii şi morţii rutiere îşi continuă galopul! Neiertător şi necruţător!