SoJust atrage atenţia opiniei publice asupra unei practici tot mai uzitate privind detaşarea magistraţilor la alte instituţii şi autorităţi publice, se arată într-un comunicat semnat de preşedintele SoJust, Horaţius Dumbravă, remis AMOS News.

Această practică, pe lângă caracterul său profund neconstituţional, este de natură să afecteze independenţa judecătorilor şi procurorilor şi, prin aceasta, independenţa justiţiei ca sistem şi putere într-un stat de drept, cum se pretinde a fi statul român. În acest moment există un număr de 80 de judecători şi 72 de procurori detaşaţi de la instanţele şi parchetele unde funcţionau la alte autorităţi şi instituţii publice, altele decât instanţe şi parchete. Instanţele şi parchetele bucureştene sunt cele mai afectate de această practică.

Astfel, de la Curtea de Apel Bucureşti sunt detaşaţi la alte autorităţi şi instituţii publice decât instanţe un număr de 17 de judecători, de la Tribunalul Municipiului Bucureşti un număr de 15 judecători, iar de la judecătoriile de sector un număr de 16 judecători. La fel, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt detaşaţi un număr de 27 de procurori la alte autorităţi şi instituţii publice decât parchetele din sistemul Ministerului Public, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti un număr de 12 procurori, iar de la parchetele de pe lângă judecătoriile de sector un număr de 12 procurori.

Numărul mare de detaşări în afara sistemului instanţelor şi parchetelor, în condiţiile în care deficitul de personal este unul acut mai ales la instanţele şi parchetele bucureştene, pun în pericol însăşi ideea de independenţă a justiţiei.

De remarcat, mai ales, numărul mare de detaşări de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie tocmai în momentul în care a apărut Regulamentul de ordine interioară al parchetelor (publicat în Monitorul Oficial al României din 05.03.2007), regulament precedat în lunile anterioare apariţiei lui de promisiunile ferme ale actualului Procuror General de reformare a Ministerului Public, în special al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde, conform declaraţiilor publice ale d-nei Procuror General, sunt foarte mulţi procurori care nu îşi exercită atribuţiile constituţionale. În acest sens, este de precizat că dispoziţiile constituţionale, art. 125 paragraf 3 în cazul judecătorilor, respectiv art. 132 paragraf 2 în cazul procurorilor, interzic ca judecătorii şi procurorii să îndeplinească alte funcţii decât cea de judecător sau procuror.

 Cu toate acestea, în ultimii trei ani Consiliul Superior al Magistraturii a dispus detaşarea unor judecători şi procurori la autorităţi şi instituţii publice atât din interiorul autorităţii judecătoreşti, dar care nu înfăptuiesc justiţia, cum sunt detaşările la Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri, cât şi la alte autorităţi şi instituţii publice ce constituie alte puteri ale statului decât puterea judecătorească, cum sunt Ministerul de Justiţie, Ministerul de Interne, Oficiul de Spălare al Banilor, Ministerul Afacerilor Externe, Administraţia Prezidenţială, Ministerul Apărării Naţionale, Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

La aceste noi „locuri de muncă" judecătorii şi procurorii îndeplinesc orice alte funcţii decât cele jurisdicţionale, mai ales funcţii administrativel. Magistraţii astfel detaşaţi sunt subordonaţi pe scară ierarhică unor şefi ce nu aparţin puterii judecătoreşti, în cazul judecătorilor, sau şefilor din sistemul Ministerului Public, cu grave consecinţe asupra independenţei acestora. Nu este de ignorat faptul că pregătirea unui judecător sau procuror de a îndeplini funcţiile de jurisdicţie ia mult timp, necesitând cheltuieli mari pentru statul român. Or, SoJust apreciază că detaşările judecătorilor şi procurorilor la alte autorităţi şi instituţii publice decât instanţe şi parchete reprezintă un lux inutil, pe care sistemul de justiţie nu şi-l permite.

Este inadmisibil ca societatea românească să investească în pregătirea unui judecător sau procuror pentru ca aceştia să înfăptuiască justiţia, iar, ulterior, ei să îndeplinească funcţii care nu au nimic în comun cu înfăptuirea justiţiei (funcţii administrative îndeosebi, dar unele din ele şi cu încărcătură politică).

Trebuie adăugat că nivelul de salarizare al judecătorilor şi procurorilor astfel detaşaţi este unul foarte mare, ajungând la sume cuprinse între 7.000 – 10.000 lei RON tocmai pentru că ei beneficiază de salarizarea specifică unui magistrat, la care se adaugă diverse sume de bani sub formă de diurnă, sporuri etc. SoJust a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii solicitând revocarea detaşărilor în afara sistemului de justiţie, adică în afara instanţelor sau parchetelor. Răspunsul CSM, cuprins în Hotărârea nr. 49/1 februarie 2007, este unul dezamăgitor, expediind în două fraze grava şi complexa problemă ridicată de SoJust.

Încă odată CSM-ul tratează în mod superficial problemele justiţiei, dovedind incapacitatea sa de a-şi asuma rolul pentru care a fost creat. SoJust consideră că este necesar mai mult ca oricând o discuţie publică privind oportunitatea detaşării judecătorilor şi procurorilor la alte autorităţi şi instituţii publice decât instanţele şi parchetele, având în vedere realul deficit de personal din sistem, faptul că magistraţii detaşaţi nu mai exercită atribuţiile constituţionale pentru care au fost numiţi, cu atât mai mult cu cât posturile de la instanţele şi parchetele de la care sunt detaşaţi rămân blocate în perioada detaşării, consecinţa fiind că judecătorii şi procurorii rămaşi la instanţe şi parchete muncesc în plus.

 SoJust a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 40/2007 a Plenului CSM la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmând ca în cursul procesului să sesizeze şi Curtea Constituţională cu privire la dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorului şi procurorului ce permit detaşarea la alte autorităţi şi instituţii publice.