Comentariu realizat de Alexandru RUŞI - Odinioară arena, scena, spaţiul amenajat pentru performanţa sportivă sau a actului de cultură, de la teatrul antic elen la cel roman ori de la întrecerile olimpiadelor la cursele cvadrigelor, găzduia întrecerea sportivă ori prestaţia actorilor şi, la final, ropotele de aplauze subliniau mulţumirea spectatorilor pentru împlinirea personalităţilor cărora artiştii le dădeau viaţă, ori pentru reuşitele unor rezultate cu totul şi cu totul neobişnuite pentru timpurile de atunci pe care sportivii le obţineau!

Laurii încununau frunţile celor distinşi cu recunoştinţa cezarilor iar mulţimea îi ovaţiona timp îndelungat! Apoi, odată cu timpurile moderne, stadionul a devenit incinta în care animalitatea spectatorului primitv se revarsă asupra tuturor celor din jur şi spectacolul sportiv, cu precădere, se transformă în pretext pentru dezaxaţii fani ai sportului care se dedau la cele mai neaşteptate forme de violenţă! Geaba cer sportivii stăpânire de sine, calm, manifestări civilizate ale spiritului combativ, geaba cer oficialii calm şi înţelegere, renunţarea la gesturi care pot atrage sancţiuni deosebit de aspre din partea forurilor interne şi internaţionale, geaba dau avertismente reprezentanţii forţei publice, geaba se roagă crainicii pentru respectul faţa de ospeţi, nimic nu are vreun anume efect asupra idioţilor aprinşi de setea răzbunării şi vărsărilor de sânge!

În câteva ţări, în lungul timpului s-a născut şi s-a cristalizat un nou tip de suporter, aşa numitul hooligan, adică individ care, din prea plinul dragostei sale faţă de echipa iubită este în stare să ucidă şi să se lase ucis, numai să triumfe echipa sa favorită! Fenomenul, pentru că trebuie recunoscut amploarea luată în lumea sportului rege am numit fotbalul, este de-acuma transnaţionalizat şi după modelul celebrilor şi de tristă amintire hooligans britanici sau copt şi s-au lansat în lume alte promoţii asemănătoare, sub raportul comportamentului, lexicului folosit şi armelor folosite în incinta terenurilor sportive! Galeriile de acest gen, galerii de care nici România nu duce lipsa sunt caracterizate de: ura feroce împotriva adversarilor sportivi şi susţinători în egală măsură, intoleranţă absurdă, dusă la extrem, gestica şi lexic pe măsura primelor doua trăsături, comportament violent dus până la gesturi şi atitudini criminale! Culmea este că, încet şi sigur, pe fondul complicităţii create între fani cei fanatici şi conducerile cluburilor sportive, acestea din urmă constaţa că nu mai au nicio posibilitate de a-i mai ţine în frâu, astfel că, trist dar adevărat, cei încălecaţi sunt şefii cluburilor care sunt aproape constrânşi să le facă pe placul acestor indivizi demni de Codul Penal şi cel de Procedură Penală!

Huliganii zilelor noastre nu vin la stadion să încurajeze, civilizat şi sportiv echipa favorită. Nu, categoric nu! Ei vin să ameninţe, să scuipe, să înjure, să bată, şi să se bată cu forţele de ordine, pentru că ei sunt, după propria lor mărturisire şi crez, hooligans! Aţi văzut tipul derbedeului care poarta pe cracul pantalonului lanţ de biciciletă şi nu pregetă să-l folosească împotriva unor oameni nevinovaţi! Aţi văzut până la ce culmi de paroxism poate ajunge nebunia colectivă care cuprinde grupul de fani, se incendiază tribune, se distruge mobilierul, se aruncă cu tot felul de obiecte inclusiv şi mai ales, petarde, fumigene şi rachete! Lecţiile oferite de alţii sau petrecute la alţii, în care zeci de persoane au murit alte câteva sute fiind grav sau foarte grav rănite, toate acestea datorându-se grupurilor de derbedei care se dedau la acte de provocare ori declanşează adevărate lupte, toate secvenţele derulându-se în incinta stadionului unde avea loc o importantă manifestare sportivă, finala unui meci de cupă europeană, nu mai impresionează pe nimeni! Se doreşte efectiv vărsare de sânge! Care, fără doar şi poate se va produce cât de curând! Hoarda sălbatecă se revarsă apoi pe străzi şi pe unde trece se alege praful şi pulberea de maşini mari şi mici, flori si verdeaţă, copăcei şi tufănele, bănci şi balansoare pentru cei mici! Plăcerea distrugerii este una dintre caracteristicile sălbatecilor de pretutindeni! Starea de expectativă de care mai marii zilei dau dovadă are iz de urnă. Dacă de la aceşti zănateci se aşteaptă ceva bun, apoi, de şi mai mare actualitate sunt versurile trubadurului Socaiu “Bună ţară/ Rea tocmeală!” Treziţi-vă boieri dumneavoastră şi luaţi taurul de coarne până a nu ajunge să vă împungă. Rău de tot!