Așa cum am promis în materialul anterior ce avea ca subiect Agenția Naționala Antidrog (ANA), vă prezentăm în continuare un proiect finanțat din bani publici de către ANA, proiect care a eșuat în varianta derulată pe banii unui investitor particular. Cu alte cuvinte, acolo unde o inițiativa privată a dat faliment, vrea să izbândească statul. Este vorba de înființarea unor comunități terapeutice ce urmăresc în esență recuperarea consumatorilor de stupefiante. Ce reprezintă aceste comunități terapeutice?
O comunitate terapeutică este un tratament, ce folosește în mod intenționat comunitatea ca metoda pentru schimbarea psihologică a individului, astfel încât acesta să renunțe în mod voluntar la stupefiante. Aceste comunități reprezintă astfel veriga de la capătul unui tratament pentru înlăturarea dependenței de droguri, care ar conduce, teoretic, la reinserția drogatului în societate. În consecință, comunitățile terapeutice pot fi privite, dintr-un anumit unghi, ca fiind un lucru necesar.
Așa cum subliniam, problema pe care noi o ridicăm este dacă își permit autoritățile să investească acolo unde inițiativa particulară a dat greș. Iar investițiile ar fi de multe milioane de euro, căci președintele Agenției Naționale Antidrog, Pavel Abraham, cel care de altfel militează constant pentru înființarea unor astfel de comunități, ar vrea ca România să aibă 9 asemenea centre.
Prin urmare, să prezentăm faptele: în februarie anul acesta, în județul Prahova, la Brebu, lângă Câmpina, se deschidea cu surle și trâmbițe prima comunitate terapeutică din România, la eveniment luând parte și președintele Agenției Naționale Antidrog. Inițiativa de la Brebu era a unui om de afaceri din zona, Dragoș Ungureanu, iar la conducerea centrului a fost desemnat un expert în tratarea toxicomanilor, doctorul Cristian Bellu-Bengescu. Centrul avea 22 de locuri, iar taxele pe care le solicita doritorilor erau de 1.000 de euro pe lună. Tratamentul, ce includea ședințe de psihoterapie, zooterapie, meloterapie etc, ar fi trebuit sa dureze un an.
Potrivit Reporteri.ro, din februarie și până în iunie, când centrul a fost închis, prin comunitatea terapeutică Brebu s-au perindat fix … 3 pacienți. După anunțul închiderii centrului, președintele ANA, Pavel Abraham, afirma că principalele motive ale închiderii acestuia ar fi fost prețurile practicate și promovarea slabă.
Bun, în acest caz, ne întrebăm noi, de ce, înainte de a lua decizia construirii a 9 comunități terapeutice, conducerea ANA nu a încercat să ajungă la un parteneriat cu cei de la Brebu pentru a vedea dacă sistemul funcționează în România? Una dintre problemele de discutat ar fi fost dacă există potențiali clienți ai unor astfel de clinici, fiindcă într-o comunitate terapeutică nu pot fi internați decât acei care vor cu adevărat să se lase de droguri. In stilul "hai să punem carul înaintea boilor", autoritățile investesc milioane de euro într-un proiect care poate va avea sau poate că nu va avea șanse de succes. De altfel, banii au început să fie cheltuiți, astfel că anul viitor prima comunitate terapeutică (de data aceasta de stat) își va deschide porțile. Ea va ființa la Bălan, în județul Harghita. Investiția în proiect? Câteva milioane de RON, adica în jur de un milion de euro.
În plus, costul funcționării proiectului Bălan este, pe an, de 2.100.000 de RON. Adică aproape 700.000 de euro. Nu știm cîți clienți va avea Bălanul, dar știm că, în cazul în care statul ar fi inițiat o colaborare cu centrul de la Brebu (de pildă chiar și printr-o formă de parteneriat de tipul public-privat) și ar fi acceptat (deși putea să negocieze) sumele solicitate de proprietar, lucrurile ar fi stat așa: 22 de pacienti x 1000 euro x 12 luni = 264.000 de euro. Acești bani ar fi reprezentat cheltuielile cu experimentul Brebu, dacă statul, adica ANA, s-ar fi implicat. Statul, adică ANA, nu s-a implicat, iar inițiativă privată Brebu a eșuat. În schimb, statul alocă bani pentru a construi el însuși centre de tratament. Așa că, în 2008, sunt prevăzuți 4.000.000 de RON pentru amenajarea parțială (nu completă) a comunității terapeutice Mica, din județul Cluj, și alte 2.800.000 de RON pentru amenajarea (completă) a comunității terapeutice din Moroieni, județul Dâmbovița.
Daca aceste trei proiecte - Bălan, Mica și Moroieni, ca și celelalte șase care vor urma, ar eșua, statul se va alege cu niște pensiuni de lux, unde eventual s-ar putea trata actuala conducere a Agenției Naționale Antidrog. Încheiem cu o constatare amară: în aceeași localitate, Moroieni, vor exista două sanatorii - unul pentru drogați, care va arăta așa cum ar trebui să arate în secolul XXI o instituție de tratament, iar celălalt pentru tuberculoși, care arată (așa cum nu trebuie) ca un sanatoriu din secolul al XIX-lea.
Sursa: www.reporteri.ro
